Restauratio magna

2011-04-25T01:11:00.000-07:00

Avand in vedere ca astazi este a doua zi de Paste,dorersc sa le spun crestinilor de pretutindeni:

Hristos a inviat!
Poezia de mai jos a fost scrisa de poetul Vasile Militaru,nascut la data de 19 septembrie 1885 in comuna Dobroeni jud.Giurgiu si decedat la data de 8 iulie 1959 in inchisoarea Ocnele Mari datorita refuzului sau categoric(„În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul.”)de a-si folosi talentul literar in slujba comunismului.

Hristos a înviat!

Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii

2011-04-18T09:53:00.000-07:00

PREFAŢA AUTORULUI

Am purtat conversaţiile din această carte cu gândul că schimbul de păreri asupra unei serii de subiecte care-i preocupă pe compatrioţii noştri i-ar putea ajuta pe cei care au trăit izolaţi în închisoarea care a fost România şi în starea de orbire produsă de teroarea ideologică, să înţeleagă mai bine ceea ce s-a petrecut cu ei în ultima jumătate de veac şi să-şi explice cauzele stării în care se mai află încă, şi ei, şi Ţara. Vederi ale unor români care-şi pot privi istoria, ţara şi compatrioţii din perspectiva pe care le-o oferă dubla cunoaştere a totalitarismului marxist şi a orizonturilor senine ale Occidentului, dialogurile noastre sunt destinate celor care vor să se emancipeze de stereotipurile doctrinale şi au ambiţia să facă analize întemeiate pe o judecată independentă. Am urmărit să le oferim repere clarificatoare pentru semnificaţia faptelor şi să le uşurăm articularea ideilor - fără de care cercetarea realităţii nu duce la stabilirea adevărului.

Numai examinarea stării reale, a " adevărului gol-goluţ" - oricât de şocant le-ar părea acesta - îi poate face pe români să-şi dea seama de ce ţara lor a ratat tranziţia de la totalitarism spre democraţie şi care sunt cauzele neschimbării şi a bătutului cu pasul pe loc ce caracterizează situaţia României faţă de a Cehiei, a Poloniei, a Slovaciei şi a Ungariei. Dintre aceste cauze, prima ca însemnătate şi în ordinea în care se articulează ele logic este faptul că nu s'a abordat, şi nici astăzi nu se abordează, în termeni clari şi la nivelul esenţei, problematica tranziţiei: ce a fost sistemul abolit în Decembrie 1989 şi cum se merge de la el spre cel la care aspiră unanimitatea românilor. Faptul că democraţia şi totalitarismul sunt antinomice face ca între ele să nu poată exista compromis: trecerea nu poate fi decât o ruptură totală. Cu alte cuvinte, nu poate fi "lină" : este o trecere de la negru la alb, fără zone intermediare de cenuşiu. Deasemenea, democraţia nu se poate construi pe ruinele totalitarismului sau din rămăşiţele lui, ci numai făcând tabula rasa, pe temelii curate şi sănătoase.

Sistemul politic care a dăinuit în România între 1947 şi 1990 a fost de natură criminală şi de obârşie străină: un regim totalitar impus cu forţa de alt stat, care a lipsit România de suveranitate, spre a o stăpâni şi expolata. De aceea, termenii fundamentali ai întregii problematici a tranziţiei sunt foarte simpli de formulat şi accesibili înţelegerii tuturor românilor. Cele două probleme fundamentale ale tranziţiei - de a căror soluţionare depinde lichidarea sistemului impus la 30 Decembrie 1947 - sunt:
1. desovietizarea - adică redobândirea tuturor prerogativelor politice şi teritoriale de care puterea colonială - URSS - a spoliat România şi eliminarea tuturor efectelor pe care le-a produs această stăpânire barbară; şi
2. decomunizarea - adică lichidarea confuziei atributive şi patrimoniale ce rezultă din acapararea statului şi a domeniului public de către fostul partid unic, specifică totalitarismului marxist, cu exproprierea acaparatorilor şi restituirile pe care le implică acest proces.
Pentru amăndouă aceste operaţii există precedente care pot şi trebuie să ne servească drept modele, mai ales că unele din ele au dat exelente rezultate. Desovietizarea este echivalentul decolonizării din anii şaizeci ai veacului ce abea s-a încheiat - dar şi al lichidării colaboraţionismului din statele satelite ale Germaniei naziste, după ultimul răsboi mondial; decomunizarea este simetricul exact al denazificării - modelul inconturnabil al trecerii de la totalitarism la democraţie.
Practic, ambele probleme pot fi rezolvate printr'o singură operaţie: lichidarea oligarhiei coloniale sovietice, adică a grupului social căruia ocupantul i-a atribuit monopolul puterii politice, economice, sociale şi ideologice în Decembrie 1947- fiind de la sine înţeles că lichidare nu are sensul de eliminare fizică pe care i-l dau marxiştii. Altfel spus, este vorba de a înlătura categoria beneficiarilor totalitarismului marxist din poziţiile hegemonice pe care le-a acaparat prin crimă, jaf şi fraudă, şi de aferenta restituire a acestora către deţinătorii lor legitimi .
Criteriul legitimităţii ne duce la al treilea element fundamental al problematicii tranziţiei: modelul de referinţă. Teoretic, acordul este unanim: modelul este democraţia. Dar democraţia nu este o abstracţie, ci o realitate concretă, fructul istoriei şi rezultatul unei practici politice. În România, democraţia este în mod precis sistemul politic presovietic, înlăturat de marxişti în 1947. Prin urmare, este vorba de restaurare, de revenirea la ordinea de drept anterioară, adică de afirmarea validităţii acesteia şi de reluarea firului întrerupt al continuităţii statale, o dată cu închiderea complectă şi evacuarea definitivă a parantezei totalitare şi sovietice.
Discutarea serioasă a acestor chestiuni a fost sistematic împiedicată de cercurile interesate, care au recurs chiar la teroare - mineriadele din 1990 - pentru a interzice desbaterea lor publică. Românii au dreptul să ştie de ce s'a produs acest blocaj politic şi cine sunt autorii lui.
* * *
ROMÂNIA, ANTI-ROMÂNIA ŞI PSEUDO-ROMÂNIA
România este rodul unei istorii de două ori milenare. Istoria nu este altceva decât lupta neamului nostru pentru a supravieţui. Trecutul unui popor, ca şi etnogeneza şi statogeneza lui, îi marchează în mod indelebil mentalul şi afectul. Iar ceea ce, sub presiunea politică, este refulat de conştient, dăinuieşte în subconştient şi poate reveni sub formă de răbufniri periculoase. Acest lucru trebuie avut în vedere de cei care se joacă cu facerea şi desfacerea României, inclusiv vrând să-i înveţe pe români ceea ce au sau n-au, după gustul lor, voie să fie. Pentru că experienţa trecutului ne arată că popoarele nu-i iartă pe cei care, nesocotindu-le aspiraţiile, se joacă cu soarta lor, hotărându-le viitorul fără a le consulta.
Anti-România a înlocuit România atunci când aceasta a devenit o posesie sovietică, direct administrată de împuterniciţii Moscovei. Adevărata Românie a dispărut. Mai întâi ca stat, totalitarismul marxist făcând din ea instrumentul altui stat, expresia altei voinţe decât a poporului român. Apoi ca naţiune, prin înlocuirea propriilor determinanţi ai conştiinţei de sine cu criteriile contopirii în ansamblul marxist întruchipat de imperiul sovietic: "conştiinţa de clasă" şi "solidaritatea proletară", măsurate prin ura faţă de democraţia identificată cu capitalismul şi prin "dragostea şi devotamentul faţă de Uniunea sovietică" identificată cu socialismul.
Înfăptuirea acestei Anti-Românii sovietice şi marxiste, cu aferenta desfigurare a românilor - cerută de turnarea lor în şabloanele "omului nou" şi a "naţiunii proletare" -, a fost cauza celor mai cumplite suferinţe prin care poporul român a trecut vre'o dată şi a celor mai mari jafuri şi distrugeri pe care le-a cunoscut ţara noastră în decursul sbuciumatei ei istorii. Această prefacere - "construirea socialismului" - a fost încredinţată unor mandatari numiţi şi controlaţi de Moscova, care au impus-o prin teroare fizică şi morală, sprijinindu-se pe o reţea alcătuită din activiştii partidului unic - filiala locală a internaţionalei marxiste cu sediul la Kremlin - şi poliţia politică a acestuia.
După proclamarea oficială a Anti-României, la 30 Decembrie 1947, autentica Românie a supravieţuit prin sublimare, la nivelul esenţei, ascunsă sau departe de Ţară. Ea a fost salvată de către cei care, împotrivindu-se jugului sovietic şi regimului marxist, încarnau adevăratele năzuinţe ale românilor. Dacă Rezistenţa Naţională a fost cu timpul înnăbuşită în Ţară, ea a continuat în Lumea Liberă, unde România autentică a dăinuit prin reprezentanţii legitimi ai naţiunii, care au dus mai departe lupta pentru eliberarea de sub jugul străin şi lichidarea orânduirii criminale impuse din afară.
Schimbările survenite după 1989 n'au dus la reînfiinţarea României - adică la eliberarea ei de falsa personalitate a Anti-României în care era încătuşată - şi la redobândirea naturii ei adevărate, prin integrarea propriei esenţe, regăsite o dată cu libertatea. Mai exact, aceste schimbări nu i-au modificat decât aparenţele; ele nu i-au redat fiinţa, ci au creat un alt fals, o altă ne-Românie. Atâta vreme cât condiţia prealabilă şi obligatorie a reînfiinţării României autentice - lichidarea Anti-României - nu va fi îndeplinită, nu va exista decât o Românie de impostură, Pseudo-România din titlul acestei cărţi. Concret, lichidarea Anti-României înseamnă eliminarea structurilor care sub noi nume şi aparenţe asigură perenitatea orânduirii impuse de Moscova la 30 Decembrie 1947. Pe planul uman, ruptura cu totalitarismul marxist şi dominaţia sovietică înseamnă, aşadar, circumscrierea, izolarea şi neutralizarea grupului social care asigură continuitatea Anti-României.
Mai vinovaţi însă decât cei care poartă stigmatul vizibil al marxismului şi al legăturii cu Moscova sunt, în privinţa afirmării Pseudo-României, oamenii "schimbării" promise de CDR. Dacă de la cei dintâi se ştia "ce le poate pielea" - "lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba" -, în cei din urmă s-au pus mari speranţe tocmai pentru că denunţau Anti-România care se ascunde sub masca noii ne-Românii şi promiteau să redea fiinţă României autentice. Cei patru ani de regim Constantinescu şi de co-guvernare a Partidelor Istorice cu neo-comuniştii au servit mai mult României de impostură - adică Pseudo-României despre care este vorba în această carte - decât perioada 1989-1996, pentru că au făcut să se estompeze contrastul dintre fals şi autentic, compromiţând reperele care serveau la identificarea spontană a acestora, şi au impins la orizonturi imperceptibile revelatorii acestei dihotomii. Înşelătoria şi trădarea fiind deopotrivă mai desgustătoare şi mai periculoase - "fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă apăr singur!" - decât adversitatea, în această carte este mai ales vorba despre falşii promotori ai Cauzei Româneşti. De unde şi nevoia de a stabili aici, în prefaţă, atitudinea noastră faţă de inamicii cunoscuţi ai acesteia.
* * *
OLIGARHIA COLONIALĂ SOVIETICĂ ŞI SECURITATEA
Anti-România este în continuare repreprezentată în stat şi în societate de beneficiarii totalitarismului marxist, ale căror poziţii publice şi situaţii personale se datoresc crimei, jafului şi fraudei care au caracterizat modul de dominaţie instaurat la 30 Decembrie 1947 şi, numai teoretic, abolit la 22 Decembrie 1989.
Înainte de a merge mai departe este necesară precizarea sensului dat în continuare unor termeni ca "oligarhie colonială sovietică" şi "Securitate" - cu derivatul ei "securist" - pe care cititorul îi va întâlni foarte des în paginile acestei cărţi. Am numit "oligarhie colonială sovietică" grupul social al responsabililor şi beneficiarilor sistemului politic impus de Moscova, format din următoarele trei elemente:
a) mandatarii locali ai Kremlinului (nomenclatura PCR şi consilierii sovietici),
b) parentela lor (familia, neamurile şi ciumetiile nomenclaturii şi ai agenţilor sovietici rămaşi în România) şi
c) clientela lor (colaboratorii şi uneltele lor). Această sintagmă acoperă mai exact decât altele realitatea umană pe care o cuprinde şi că este mai coerentă cu funcţia şi poziţia acestui corp străin şi artificial, care "parazitează" societatea românească. Spre pildă, o circumscrie mai precis decât "noua clasă conducătoare" - termenul consacrat de lucrarea cu acelaşi nume a lui Milovan Djilas - şi mai concret decât "minoritatea imperială" - termenul prin care este desemnată de unii sovietologi după 1990. Este evident că cei prin care Moscova îşi impunea voinţa la Bucureşti - inclusiv pentru a-l alunga pe agentul recalcitrant Ceauşescu - nu vor şi nu pot să reînfiinţeze România. Acest lucru ar însemna să se desfiinţeze pe sine, deoarece ei sunt Anti-România, cu care se confundă. Spre a rămâne mai departe clasa conducătoare a acestei ţări, ei sunt astăzi gata să facă o nouă ne-Românie, oferindu-şi serviciile altor puteri decât Rusia, ale căror criterii identitare le adoptă cu slugărnicie spre a le dobândi bunăvoinţa.
Securitatea este instrumentul prin care oligarhia colonială sovietică - o minoritate alogenă ("imperială") - şi-a impus voinţa în România, recurgând la teroare şi la diversiune pentru a supune şi asupri majoritatea populaţiei. Securitatea nu a fost un organ de represiune al statului, ne având ca misiune să asigure ordinea publică şi să ferească Ţara de uneltiri străine. În primul rând, pentru că a fost poliţia privată a unui partid politic şi, ca atare, a folosit la subordonarea statului - prin definiţie expresia interesului public - faţă de interesele particulare ale unui grup constituit de o putere străină pentru a dministra România. În al doilea rând, pentru că sub regimurile totalitare aparatul de stat nu este o entitate de drept public, ci una de drept patrimonial privat deoarece îi aparţine ca bun propriu partidului unic, cu care se confundă prin anexarea lui la acesta. În fine, Securitatea nu are caracterul naţional pe care-l au poliţiile politice ale altor regimuri totalitare, pentru dublul motiv că statutul de satelit sovietic lipsea Romănia de atributele suveranităţii şi că a fost ea însăşi creată de NKVD, tocmai pentru a asigura subordonarea ţării noastre faţă de Rusia, o vocaţie a cărei continuitate a fost clar pusă în evidenţă de rolul jucat în înlăturarea lui Ceauşescu, înscenată şi regizată de KGB.
Pentru simplificarea expunerii, când spun Securitate mă refer la toate serviciile poliţiei politice, indiferent de numele diferite pe care le-au purtat, deşi au depins de un comandament unic. Având ca şi inchiziţia misiunea de a impune o gândire unică, Securitatea opera prin teroarea fizică, menită să disuadeze orice rezistenţă sau împotrivire, dar şi prin teroare morală, creând şi menţinând reflexele condiţionate pe care se bazează controlarea mentalului colectiv.
Centrul de decizie al Securităţii nu este cel vizibil, pe care-l revelează organigramele diverselor ei structuri, ci unul ascuns, situat în departamentul cel mai apropiat de Kremlin al conducerii PCR. Comandamentul efectiv al aparatului de teroare şi diversiune a aparţinut secţiei ideologice a CC al PCR unde se planifica "construirea comunismului" - adică desfiinţarea României -, în care, după declaraţiile unui membru al acestui organism, nu a pătruns până la mijlocul anilor optezeci niciun etnic român . În acest cerc secret, format din comisari sovietici cu nume conspirative, direct numiţi de Moscova, au fost concepute şi elaborate scenariile şi strategia de lichidare a naţiunii române, şi s-au pus la punct acţiunile care trebuiau să ducă la contopirea României în imperiul marxist universal şi a românilor în magma apatridă a popoarelor care aveau să-l populeze. Aşadar, când vorbesc de "securişti" mă refer în primul rând la aceşti responsabili oculţi şi de cel mai înalt nivel ai Securităţii deoarece ei au programat toate experimentele criminale ale totalitarismului marxist şi au vegheat la executarea lor. Dar prin cuvântul securist îi desemnez, deopotrivă, pe toţi cei incluşi acestei categorii de către "legea Ticu Dumitrescu", care consideră că au făcut poliţie politică toate persoanele fizice sau juridice care au acţionat în sensul instaurării sau a menţinerii totalitarismului comunist. Atâta vreme cât arhivele ex-Securităţi vor fi administrate de organismul care a înlocuit-o după 1989, în loc de a fi încredinţate unor structuri ale societăţii civile, SRI îşi va păstra caracterul de poliţie politică, adică de instrument al partidului căruia-i sunt rezervate serviciile sale şi în primul rând "informaţiile" pe care le produce, amestecarea adevărului cu minciuna constituind principalul său mijloc de acţiune. SRI-ul nu mai are în sarcină teroarea poliţistă pentru că terorizarea populaţiei nu mai este necesară acolo unde opinia publică poate fi manipulată prin dezinformare şi ţara poate fi guvernată prin diversiune. Cum aceasta este metoda de exercitare a puterii la care recurg, în principal, partidele iscate din PCR, se poate spune că SRI nu se deosebeşte prea mult de Securitate prin activităţile sale. Prin urmare, a-i desemna sub numele de securişti pe agenţii şi colaboratorii instituţiei care a înclocuit Securitatea (şi celelalte servicii secrete) nu este o greşeală şi nu poate trece drept o calomnie, indiferent dacă ei provin direct din rândurile instituţiei create de NKVD în 1945 sau au fost recrutaţi după 1989. Rostul de poliţie politică al instituţiilor care au înlocuit Securitatea este recunoscut şi de unii din beneficiarii sistemului abolit în 1989, nu neapărat disidenţi. Spre pildă, D-l Vladimir Tismăneanu, fiul unui comisar sovietic şi unul din cei mai buni cunoscători ai totalitarismului marxist, a făcut, în primăvara anului 1997, în gazeta establishment-ului intelectual comunist, "22", o constatare atât de plină de adevăr încât are valoare de regulă:
" în România este clar că cine nu are dosar şantajabil la SRI nu va putea juca niciun rol pe scena politică" .( s.n.)
Am lămurit pe scurt aceste lucruri, despre care va fi vorba mai pe larg, numai pentru a face înţelese titlul cărţii şi ideile care-i servesc drept fir conducător. Subtitlul acesteia, "Conspirarea deconspirării", se referă la pregătirea din timp - de către Securitate/KGB şi cu ajutorul disidenţilor, special inventaţi în acest scop - a schimbării din 1990, totalitarismul marxist fiind de multă vreme hotărît să evite consecinţele eşecului şi a prăbuşirii sale, spre a scăpa de soarta celui hitlerist. Graţie disidenţilor, care propuneau salvarea sistemului marxist prin reforme, opţiunile strategice ale Apusului democratic s'au schimbat în sensul dorit de Kremlin. Occidentul a renunţat la ideea distrugerii totalitarismului marxist prin forţă, adoptând-o treptat pe aceea de a suscita modificări interne, susţinând în acest sens acţiunea disidenţilor, fără să-şi dea seama că-i oferă un colac de salvare. Astfel a reuşit oligarhia colonială sovietică să-şi păstreze poziţia hegemonică pe care i-a conferit-o rolul de mandatar al Kremlinului. Dar, cum acestea fac obiectul capitolului cu acelaşi nume din carte, nu mă opresc acum mai mult la ele.
* * *
CE A ÎNSEMNAT COMUNISMUL
La ieşirea din cea mai cumplită dintre încercările prin care i-a fost dat neamului nostru să treacă, este firesc ca românii să vreie să înţeleagă ceea ce li s'a întâmplat şi să-şi poată explica cauzele dezastrului pe care încep să-l descopere de când libertatea le îngăduie să vadă starea în care stăpânirea sovietică şi totalitarismul marxist au cufundat România şi pe ei o dată cu ea. Ca să-şi dea cu adevărat seama cum s'a putut produce acest mers istoric de-a'ndaratelea, care a dus la cumularea unei întârzieri faţă de Europa care o depăşeşte cu mult pe cea datorată jugului otoman şi stăpânirii fanariote, spre a putea recupera cât mai grabnic şi cu mai puţine costuri această aruncare în trecutul întunecos al barbariei asiatice, românii trebuie să dobândească o percepţie clară a răului de care au suferit - adică să inţeleagă ce a însemnat şi ceea ce mai îneamnă totalitarismul marxist pentru ei.
Lămurirea românilor cu privire la experimentul la care au fost supuşi este împiedicată de faptul că, la noi, structurarea discursului politic este în continuare domeniul rezervat al establishment-ului comunist şi în primul rând absolvenţilor ex-"academiei" Ştefan Gheorghiu şi al emulilor mai tineri ai acestora. Nimeni înafară de ei nu a fost autorizat să creeze o şcoală de ştiinţe politice şi faptul că sunt mai multe astfel de instituţii nu ţine de acceptarea pluralismului în domeniul gândirii politice, ci numai de diversiune, adică de voinţa puterii de a aduce "probe" privitoare la "independenţa" acestui tip de învăţământ. Controlul gândirii, indispensabil pentru conservarea hegemoniei ideologice prin care clasa dominantă creată de Moscova încearcă să se menţină la putere, se face astăzi cu "metode civilizate". Într'adevăr, exclusivitatea structurării discursului politic şi monopolizarea capitalistă a mijloacelor de informare, întărite de legile care, sub pretextul calomniei şi al secretului de stat, îi interzic presei să incomodeze puterea sunt suficiente pentru a-i "disciplina" pe jurnalişti şi a-i reduce la tăcere pe comentatorii independenţi. Invazia de politologi, analişti politici şi experţi (autodeclaraţi sau prin recunoaştere reciprocă, în cerc închis) din presa scrisă şi vorbită ne arată, prin conformismul impersonal şi uniform al interpretărilor destinate opiniei publice, ca şi prin noua limbă de lemn pe care o folosesc, că nu este vorba decât de altă înfăţişare a funcţionarilor propagandei oficiale dinainte de 1990. Adoptând jargonul tehnic şi grila de criterii a politologilor americani, specialiştii în diversiune continuă să prezinte realitatea în aşa fel încât publicul să n-o perceapă decât într-o măsură sau formă care să nu incomodeze puterea. Ei îşi îndeplinesc misiunea fiind la fel de slugarnici astăzi faţă de "State" (SUA) pe cât fuseseră ieri faţă de "Uniune" (URSS), veghiând la linia " politically correct" a gândirii post-marxiste de peste ocean cu acelaşi zel de care dăduseră dovadă pe când asigurau ortodoxia marxismului sovietic. Dar mimetismul îşi are limitele lui şi adaptarea acetsei faune la noile condiţii ale mediului politic nu a mers până la ştergerea datelor genetice, pe care le pun în lumină amănute revelatoare. Degeaba se ostenesc să pronunţe americăneşte până şi locuţiunile şi cuvintele latine, pentru că-i dă de gol accentul lor sovietic (la propriu şi la figurat). Analizele şi interpretările lor sunt limitate de cărdăşia lor tacită cu puterea, deoarece, oricât de sinceri democraţi ar fi, ei doresc stabilirea adevărului despre totalitarismul marxist numai în măsura în care acest lucru nu riscă să dea în vileag turpitudinile rudelor sau ale prietenilor lor, dacă nu chiar ale lor, dinainte de Decembrie 1989, ba şi din timpul mineriadelor.
Faptul că nu se face procesul comunismului, mereu amânat prin readucerea în actualitate şi exploatarea perversă a unui contencios de multă vreme lichidat - cu aferentul şantaj cu antisemitismul - şi că nu sunt traşi la răspundere autorii crimelor comunismului, se datoreşte voinţei de a împiedica definirea în drept a totalitarismului marxist, adică de a se pune în ecuaţie parametrii acestui sistem. Tocmai pentru a le interzice românilor dobândirea unei percepţii clare a faptelor şi a unei concepţii raţionale a termenilor, indispensabile pentru a analiza realitatea, a formula problemele, a face judecăţi de valoare şi a se determina prin opinii responsabile faţă de evenimente şi de oameni. Lectura acestei cărţi constituie pentru români un mijloc de a face faţă acestei carenţe şi de a scăpa de manipularea de către specialiştii în diversiune însărcinaţi cu "formarea" opiniei publice, care tronează în mass-media. Mai mult, consideraţiile noastre fiind edificatoare, ele pot avea un efect terapeutic asupra acelor români care-şi dau seama că urmarea cea mai gravă şi mai durabilă a totalitarismului marxist este alienarea mentalului şi al psihicului colectiv, la care au dus destructurarea determinanţilor specificului românesc şi ai civilizaţiei. Românii sunt bolnavi pentru că, eradicându-li-se conştiinţa - "organul" determinărilor valorice şi al liberului arbitru - li s'a deformat percepţia şi li s-a alterat judecata. Condiţionarea ideologică - aşa zisa "spălare a creierelor" - îi desparte de realitate prin ecranul stereotipurilor marxiste şi le reduce gândirea la raţionamente mecanice, declanşate ca nişte reflexe pavloviene de anumiţi "stimulenţi". Sunt bolnavi nu doar cei care, intrând în sistem, au fost "laminaţi" de el, dar şi cei care au încercat să-i scape, pe care lupta pentru a rămâne înafara lui, "strecurându-se", a sfârşit prin a-i deforma. Dacă lepădarea de omenie pe care o implică admiterea în sistem a făcut, din cei mânaţi de pofte şi ambiţii nişte bestii - în deplinul sens al cuvântului - şi din cei care s-au mulţumit să urle cu lupii, fără a lua parte la hăituirea semenului lor, nişte animale, cei care au vrut să rămână oameni n-au putut să-şi păstreze demnitatea decât învăţând să trişeze ca să supravieţuiască. Despre mutilarea omului prin eradicarea conştiinţei, filozoful Gabriel Liiceanu scrie că "cea mai grea vorbă care se poate spune despre un om este că nu are nimic sfânt. Un om care nu mai are nimic sfânt poate face orice. Şi, mai ales, se poate face orice cu el. Asemeni oricărui om, un popor, pentru a nu se destrăma şi pentru a nu fi ameninţat să dispară din istorie, trebuie să aibă mereu ceva sfânt."
Consecinţa acestei alienări generale este dispariţia totală a rigorii, despre care aproape nimeni nu mai ştie ce înseamnă. Pe cea morală, lipsa afişată de scrupule a nomenclaturii o reduce la rangul de "prejudecată pentru proşti". Iar cea intelectuală este atât de impregnată de înşelătorie - ca exigenţă vitală a imposturii pe care se întemeiază sistemul marxist şi ca criteriu existenţial al celor supuşi obligaţiei de a se "descurca" pentru a trăi - încât zicala "merge şi aşa" a devenit o adevărată deviză naţională, caracteristica comportamentului actual al românului, al cărui demers mental este fundamental viciat de aproximaţie şi de improvizare. Până ce nu vor redescoperi noţiunile de onestitate şi de seriozitate, şi nu-şi le vor însuşi, românii nu vor beneficia de încrederea altora şi nu vor fi sinceri cu ei înşişi.
Pentru a se restabili complect şi definitiv, orice bolnav trebuie să suştină efortul medicului prin încrederea în diagnosticul pus şi convingerea că se poate vindeca. Fără această contribuţie activă, remediile riscă să fie inoperante, mobilizarea organismului de către voinţa celui hotărît să se facă bine fiind condiţia prealabilă a reuşitei oricărui tratament. Dacă românii nu acceptă ideea că o jumătate de secol de alienare şi condiţionare fizică şi morală a făcut din ei nişte bolnavi, nu au nici o şansă să se însănătoşească şi vor continua să fie consideraţi şi trataţi ca atare - recte ca un popor iresponsabil, incapabil să se organizeze şi să se conducă singur, precum şi să-şi aleagă destinul. Atât de către cei care-i batjocoresc de cincizeci de ani încoace, tratându-i drept a stupid people, cât şi de cei binevoitori, care ar vrea să-i atragă în Lumea Liberă.
Aşa cum sunt astăzi, românii se prezintă ca nişte lobotomizaţi. Viziunea marxistă fiind reducţionistă, adoptarea ei le-a amputat anumite funcţii cerebrale. Intervenţia la care au fost supuşi de către autoritatea care considera că viziunea normală este o infirmitate, a făcut din ei nişte "daltonişti mentali". Cine nu accepta daltonismul marxist era considerat anormal şi urmărit ca periculos pentru societate. După 1989 românii au început să-şi dea seama că au fost mutilaţi, mulţi din ei dorind chiar să redobândească viziunea dinaintea lobotomizării. Totuşi, teama că tratamentul ar putea fi dureros şi anestezia prea costistoare, îi face să prefere vindecării percepţia deformantă cu care, de bine de rău, s-au obişnuit. Reducţionismul marxist a făcut din oameni nişte fiinţe care funcţionează prin reflexe declanşate de alţii. Ei se mulţumesc, pasivi şi iresponsabili, cu ceea ce li-se dă - inclusiv pe planul ideilor şi al raţionamentelor -, în loc să lupte pentru a obţine fiecare ceea ce i se cuvine, după străduiala şi capacitatea sa. Din această stare nu pot ieşi decât dacă fac efortul necesar pentru a înţelege ce li s-a întâmplat, care este cauza nenorocirii lor şi cui i-se datoreşte aceasta.
Teroarea ideologică şi poliţistă a rupt întregul lanţ al solidarităţilor umane, destrămând ţesutul social, începând cu celula lui de bază - familia. Orice apropiere umană era urmărită, neexistând afinitate între persoane care să nu fie suspectă de a ascunde "intenţii duşmănoase" la adresa ordinii marxiste. Solidaritatea naturală, determinată de afinităţile spontane pe care se întemeiază apartenenţa persoanei la comunitate, a fost distrusă de teroarea politică şi de diversiunea ideologică prin care s'a urmărit înlocuirea specificului naţional cu o identitate artificială. Falsa solidaritate proletară, concretizată prin "ura de clasă", avea ca premiză excluderea socială şi ca ciment frica de Securitate, întreţinută prin incitarea la delaţiune şi ţinerea sub supravegherea unei imense reţele de informatori. Cum între victime şi călăi solidaritatea este exclusă, între români şi mandatarii cotropitorilor străini - laolaltă cu colaboratorii lor - nu exista nici o afinitate. Tot aşa, între tagma jefuitorilor - întruchipată de oligarhia colonială sovietică - şi masa jefuiţilor, adică majoritatea românilor.
Astăzi, sentimentul de solidaritate împarte populaţia Ţării în două tabere situate pe poziţii politice şi istorice ireconciliabile : de o parte, majoritatea românilor, legaţi de convingerea că România năzuinţelor lor este aceea, întemeiată pe principiile de demnitate şi bună credinţă, pe care au făcut-o şi ţinut-o părinţii, bunicii şi strămoşii lor, înainte de ocupaţia sovietică şi de instaurarea comunismului ; de partea cealaltă, oligarhia colonială sovietică, care se agaţă de România ca de o pradă, din care vrea să-şi facă o moşie ereditară după ce, ca vătaf al Kremlinului, a secătuit-o şi desfigurat-o vreme de 50 de ani.
Reţeaua de informatori ai Securităţii a servit la terorizarea cetăţenilor dar şi la întreţinerea unei atmosfere de bănuială confuză, menită să stăvilească orice afinitate spontană, precum şi reapariţia oricărei forme de solidaritate. Deşi au trecut mai bine de 12 ani de când au scăpat de teroare, românii continuă să se bănuiască între ei. Suspiciunea şi lipsa de încredere sunt, probabil, cele mai importante piedici în calea refacerii societăţii civile şi a restaurării democraţiei. Românii se judecă unii pe alţii în funcţie de tabăra din care au făcut parte până în 1990. Prima întrebare pe care şi astăzi şi-o pun, unul despre altul, atunci când fac cunoştiinţă, este dacă erau de partea ucigaşilor şi a tâlharilor, sau de a prigoniţilor şi a batjocoriţilor. Această dihotomie este validată în prezent de împărţirea populaţiei în jefuitori şi jefuiţi, actualii profitori ai corupţiei şi fraudei fiind, în genere, beneficiarii terorii de odinioară.
Confuzia generată de suspiciune este întreţinută de post-marxişti pentru a se menţine la putere prin diversiune. Fosta Securitate - S.R.I. - care a rămas poliţia politică a clasei dominante, o organizeză dezinformând presa spre a manipula opinia publică. Pe această cale, neocomuniştii la putere au lansat o serie de idei prin care au slăbit capacitatea opoziţiei democrate de a-şi motiva militanţii şi de a atrage electoratul. Prima, a fost aceea de "vinovăţie colectivă", întemeiată pe argumentul că "toţi românii au colaborat cu sistemul comunist", înscriindu-se în PCR sau devenind informatori ai Securităţii "pentru a câştiga o pâine mai bună" sau "pentru că nu aveau altă alternativă". Această culpabilizare difuză şi generală este o diversiune folosită tocmai în scopul scutirii de judecată a responsabililor sistemului, prin relativizarea propriei lor vinovăţii, diluate într'un fenomen de massă. Ca scuză argumentul este falacios şi auto-înşelător. Majoritatea românilor nu a aderat la sistem, ci a trăit înafara lui, tocmai pentru că această alternativă a avut-o permanent fiecare din ei. Existenţa alternativei este, în mod precis, faptul pe care se întemeiază dreptul românilor de a-şi judeca compatrioţii care au colaborat cu totalitarismul marxist. Aveai de ales între a intra în jocul puterii pentru a-ţi satisface interesele şi ambiţiile, sau a rămâne în afara lui ca să-ţi păstrezi demnitatea. Termenii alternativei erau simpli şi clari: să rămâi om sau să devii neom. La care se adăoga ideea că adeziunea la marxism însemna înaltă trădare - adică trecere de partea barbariei şi a duşmanului, participare la desfiinţarea civilizaţiei şi a propriei identităţi.
Bunul simţ al românului l-a făcut să priceapă imediat că marxismul este neomenie. A înţeles şi că nu este obligat să devină neom decât acela care vrea să ia parte la ospăţul antropofag. Nu era greu să deduci că accesul la deliciile sistemului era condiţionat de asocierea la omorul ritual, materializată prin delaţiune ca mod inconturnabil de a trece din rândul victimelor în tagma beneficiarilor. Sistemul ne putând supravieţui fără teroare, funcţiona numai prin sacrificiul uman, fiecare din beneficiarii lui trebuind să contribuie la alimentarea acestui mecanism printr'un aport personal, furnizându-i victime dacă voia să-şi păstreze poziţia sau să şi-o îmbunătăţească. Totalitarismul marxist a făcut din eradicarea conştiinţei şi a omeniei criteriul distribuirii de avantaje şi favoruri, dar nu şi al supravieţuirii. Aceasta a fost mereu posibilă, fără întrerupere, în condiţii materiale umilitoare, dar cu demnitatea pe care o conferă întotdeauna respingerea compromisurilor înjositoare. Cine semnează pactul cu diavolul se exclude din rândul oamenilor. Şi nu este nevoie de forme explicite pentru un astfel de contract: aderă la el toţi cei care urlă cu lupii. Denunţarea semenului tău, despre care ştii că duce la hăituirea şi sacrificarea lui, este înţelegere cu dracul, chiar dacă se datoreşte fricii şi nu asocierii la actul bestial.
* * *
Repet că, timp de aproape jumătate de veac în ţara noastră nu a existat stat, nu a existat naţiune şi nu a existat România. Mai bine spus, în spaţiul carpato-danubian statul, naţiunea şi însăşi România au fost nişte imposturi. La 30 Decembrie 1947, România a devenit un teritoriu stăpânit de o putere străină, românii o populaţie supusă desfiinţării prin eradicarea identităţii şi a conştiinţei lor naţionale, iar statul o administraţie colonială străină.
În acest răstimp, ideea românităţii, continuitatea fiinţei naţionale şi a statului au fost salvate - ca de atâtea ori în trecutul zbuciumat al statelor româneşti cotropite de năvălitori - de " băjenarii " care le-au dus cu ei în afara hotarelor Ţării, asigurându-le supravieţuirea în exil. Evenimentele secolului XX au prefăcut această tradiţie istorică a noastră în realitate politică contemporană, introducând principiul continuităţii extrateritoriale a statelor în dreptul public european. Barbaria modernă extinzând experienţa noastră la ţările apusene, unde continuitatea statală şi independenţa naţională a "sateliţilor" Germaniei naţional-socialiste a fost asigurată de guvernele legitime refugiate pe lângă puterile democratice, a dus la definirea principiului , care a intrat în dreptul scris sub forma următoare: " în caz de ocupare a teritoriului naţional de către o putere străină, suveranitatea naţiunii este încarnată de capul legitim al statului, care o exercită cu depline puteri din locul în care se află ". În cazul concret al României de după 1947, continuitatea suveranităţii statale a fost incarnată de Regele Mihai I şi aceea a instituţiilor democratice de fruntaşii din Exil ai partidelor istorice, adică de către leaderii politici care au condus lupta pentru eliberarea de sub jugul sovietic şi pentru restaurarea democraţiei, adică a ordinii constituţionale conforme cu voinţa naţiunii.
Dincolo de legitimitate şi de cadrul instituţional, Exilul a reprezentat însăşi România, ţinând trează ideea de românitate, trădată şi voit pervertită în Ţară de orânduirea marxistă. Acest lucru este elocvent ilustrat pe planurile determinante ale culturii şi limbii. Totalitarismul nu este prielnic culturii, marxismul şi mai puţin. Între 1947 şi 1989 cultura română a strălucit aproape exclusiv prin reprezentanţii şi realizările ei din Exil. Chiar şi limba (academică) s'a păstrat şi s'a desvoltat în Exil, pe când în Ţară s'a degradat sub influenţa unei clase conducătoare inculte şi antinaţionale, şi a semidocţilor care formau establishment-ul intelectual marxist. Românii liberi nu sunt doar depozitarii factorilor de continuitate de care depinde refacerea statului şi a societăţii - dar şi ai esenţei de care depinde regăsirea propriei conştiinţe şi regenerarea factorilor determinanţi ai identităţii şi ai civilizaţiei.
România a fost lipsită de independenţa naţională atunci când i s'a impus statutul de satelit al Rusiei sovietice, care a redus-o de la rangul de stat suveran la cel de posesie colonială. Partidele comuniste nu au fost niciodată altceva decât instrumentele locale ale politicii statului suzeran - URSS . Această vasalitate consta dintr'o obedienţă necondiţională, asigurată la însuşi nivelul gândirii politice de către agenţi direct numiţi de Moscova. Ca să vegheze la ortodoxia interpretării dogmelor marxiste, dar şi pentru a organiza teroarea prin care suzeranul impunea satelitului - chiar la nivelul conducerii de partid - jocul său strategic. Reamintesc faptul că, până pe la mijlocul anilor optzeci, niciun etnic român nu a fost admis în acest departament al Comitetului Central, exclusiv format din comisari politici numiţi de Kremlin. De fapt, PCR a fost armata de ocupaţie sovietică pe care Gheorghiu-Dej a camuflat-o în haine civile şi Ceauşescu a deghizat-o în straie populare. Naţionalismul caricatural al perioadei Ceauşescu a fost o simplă diversiune, menită să dea credibilitate rolulului atribuit României în strategia Kremlinului şi un mod de a discredita (prin ridicol) tradiţia ca determinant al specificului naţional. Până şi protocronismul este o invenţie ieşită din laboratorul ideologic al CC al PCR. Rapoartele serviciilor occidentale de contra-spionaj şi arhivele sovietice dovedesc că, până la prăbuşirea regimului instaurat la 30 Decembrie 1947, membrii misiunilor diplomatice române spionau pentru URSS, nu pentru România. Arhivele MAE arată că relaţiile externe ale României nu erau controlate de şeful statului, ci de un cerc ocult care organiza dezinformarea despotului şi a consoartei sale, o activitate mult prea periculoasă pentru a fi întreprinsă fără protecţia puterii suzerane, singura aptă să-i ferească pe făptaşi de consecinţe, dacă ar fi fost prinşi. Însăşi răsturnarea lui Ceauşescu dovedeşte că sistemul nu putea funcţiona decât cu încuviinţarea stăpânului moscovit, ieşirea din cuvântul acestuia ducându-l la pierzanie pe autorul unei astfel de nesăbuinţe. Petre Ţuţea s'a înşelat atunci când a spus despre comunişti că erau "ruşi de limbă română". Nici astăzi, după mai bine de jumătate de secol, n'au învăţat să vorbească româneşte, ceea ce-ţi îngăduie să-i recunoşti imediat, după accent - perceptibil în gândire dacă nu în rostire.
Vreme de o jumătate de secol, românii n'au avut stat, acesta fiind înlocuit cu o administraţie teritorială de tip colonial . Statul este expresia politică a naţiunii iar aceasta a fost sistematic împiedicată să-şi manifeste voinţa de către oligarhia creată de Kremlin pentru a exercita mandatul colonial în România. Mandatarii Moscovei au uzurpat formal prerogativele suverane ale naţiunii din momentul în care au răsturnat cu forţa şi printr-un act de înaltă trădare ordinea constituţională. Conform politicii de substituire a clasei dominante, preluată de la tătari, Kremlinul a urmărit să vasalizeze România prin distrugerea elitei naţionale şi crearea unei clase dominante formate din propriile sale creaturi. La 30 Decembrie 1947 instituţiile politice au încetat să fie entităţi de drept public, trecând în domeniul dreptului patrimonial privat, în urma anexării lor de către un grup particular care a făcut din ele instrumentul promovării propriilor lui interese. În România acest grup particular a fost o minoritate străină, articulată în jurul indivizilor regrupaţi în CC al PCR/PMR, cărora Moscova le-a conferit mandatul de administratori coloniali. Caracterul "străin" al acestui grup nu ţine de alcătuirea lui etnică - deşi, "alogenii" erau mult mai bine reprezentaţi în sânul său decât "majoritarii" - ci de rolul lui de mandatar al unui stat străin, funciar ostil românilor şi României. Această oligarhie colonială este numită de unii sovietologi "minoritate imperială" - tocmai pentru că interesele ei se confundau cu ale statului sovietic, cu care era solidară împotriva populaţiei din ţara pe care era însărcinată s'o administreze şi pe care pretindea sa o reprezinte. Cei 150.000 - 200.000 de sovietici colonizaţi în România, dotaţi cu nume conspirative neaoşe şi plasaţi în centre de decizie, influenţă şi observaţie, au fost însărcinaţi cu modificarea conştiinţei de sine şi a mentalului colectiv al românilor.
Românii au fost şi sunt priviţi de Moscova cu mai mare ostilitate decât popoarele vecine, deoarece constituie un obstacol în calea panslavismului şi a expansiunii ruseşti. În plus, ne putând fi contaminaţi de revoluţie, au contribuit prin înfrângerea bolşevismului maghiar, înnăbuşirea în faşă a celui austriac şi stăvilirea celui rusesc, la eşecul joncţiunii dintre forţele comuniste din Germania cu cele din Rusia, în 1919. Pentru aceste două motive, oligarhia colonială sovietică a avut misiunea de a recurge la mijloace mult mai dure decât cele folosite în statele vecine, pentru a distruge conştiinţa identităţii proprii a românilor şi a eradica "instinctele contrarevoluţionare" ale acestui popor .
Sistemul politic care a dăinuit în România între 1947 şi 1990 este de natură criminală şi de origine străină. Am arătat deja că, instaurat de Armata Roşie, s'a menţinut şi a funcţionat numai prin mandatarii puterii suzerane. Mai mult, chiar şi schimbarea lui a fost operată de Moscova, care a folosit forţele anticomuniste ca pe o massă de manevră, spre a-şi pune din nou oamenii de încredere la cârma statului şi a conferi credibilitate noii orănduiri. Rolul jucat de D-nii Iliescu şi Brucan din 1989 încoace este în această privinţă grăitor, prezenţa lor pe avant-scena politică ilustrând constanţa pe care Rusia înţelege s-o dea raporturilor ei cu România. Să nu uităm că cel din urmă face parte dintre bolşevicii care au venit pe tancurile sovietice pentru a instaura în România totalitarismul marxist iar cel de-al doilea îi datoreşte Moscovei ieşirea din anonimat şi întreaga sa carieră politică.
Natura criminală a sistemului politic dintre 1947 şi 1990 ţine de forma lui totalitară şi de substanţa sa marxistă. Produs al Revoluţiei Franceze şi invenţie a iacobinilor, totalitarismul este expresia politică a crimei organizate, altfel spus erijarea banditismului în sistem politic. Atât ca structură cât şi prin scopul urmărit. Caracterul de bandă de răufăcători al partidelor totalitare reiese din organizarea lor conspirativă şi din mijloacele ilegale (subversive) la care recurg. Obiectivele lor reale nu concordă cu cele pe care le declară, fiind de nemărturisit, deoarece sunt incompatibile cu principiile de care se revendică. Ca şi iacobinismul de la 1789, din care se inspiră şi a cărui moştenire şi-o dispută cu celelalte totalitarisme, marxismul este în raport de antinomie cu democraţia. În numele libertăţii îi reduce pe oameni la sclavie, prin teroarea ideologică şi poliţistă; în numele egalităţii, instituţionalizează discriminarea, excluderea socială şi universul concentraţionar; în numele omeniei propăvăduieşte "ura sfântă" între oameni, exterminarea în massă, etc. Ca şi iacobinismul sau naţional-socialismul, marxismul întruneşte toate caracteristicile crimei organizate pentru că acţiunea sa politică - lupta pentru putere, cucerirea acesteia, ca şi exercitarea şi păstrarea ei - se întemeiază pe mijloace care cad sub incidenţa codului penal. În plus, marxismul este criminal şi prin ceea ce-l deosebeşte de celelalte totalitarisme şi constituie specificul său: distrugerea planificată a omului , spre readucerea lui la rangul de fiinţă primară, manipulabilă prin condiţionarea instinctelor sale. Această îndobitocire a omului, pe care marxismul a aplicat-o după 1917, se întemeiază pe smulgerea din sufletul şi mintea omului a tot ce i-a adus civilizaţia, spre anihilarea conştiinţei - căreia omul îi datoreşte liberul arbitru şi, prin acesta, demnitatea -, şi anularea raţiunii - graţie căreia a descoperit libertatea, ieşind de sub robia instinctelor.
* * *
CE S-A ÎNTÂMPLAT DUPĂ 1989
Regimul politic instaurat în 1990 şi legitimat de constituţia din 1991, nu este o democraţie, ci o impostură democratică. Ne formalizând ruptura cu totalitarismul, el se situează, pe planul juridic, în continuitatea acestuia, nu a statului democratic dinaintea sovietizării. Ca orânduire socială, el este în continuare expresia unei oligarhii străine, nu a unui segment al societăţii româneşti. Noile instituţii politice au fost create de către un grup de nomenclaturişti aleşi de Moscova, care le-au impus cu forţa şi prin manevre de diversiune, excluzând de la reorganizarea statului şi definirea noii ordini de drept forţele anticomuniste, alcătuite din cei care l-au răsturnat pe Ceauşescu şi Partidele Istorice, care întruchipau legitimitatea democratică. Prin urmare, actualul regim este viciat de la origine, ne fiind rodul voinţei poporului român, ci al "mineriadelor" prin care ex-PCR şi ex-Securitatea au impus noile instituţii politice, ulterior legitimate prin diversiune şi manipularea opiniei publice. La referendum-ul din 1991, românii au "ales" noua constituţie aşa cum Adam a "ales-o" pe Eva.
La fel s-a întâmplat şi cu pretinsele reforme, a căror menire era să asigure ruptura politică şi socială cu totalitarismul, scoţând din mâinile partidului ex-unic aparatul de stat, administraţia publică, economia şi toate celelalte domenii de activitate. S'au schimbat doar aparenţele, monopolul de facto a rămas, totul fiind controlat de aceaşi mână de oameni: statul şi societatea sunt în continuare prizonierii asociaţiei de răufăcători constituite de Moscova pentru a erija banditismul în sistem politic şi a stăpâni România. Schimbările se reduc la adoptarea etichetei democratice - în ambele sensuri ale expresiei - după ce ea a devenit colacul de salvare al totalitarismului marxist şi al imperialismului sovietic. Obiectivele strategice ale celor din urmă au rămas aceleaşi, schimbându-se doar cele tactice, adaptate la exigenţe de ordin circumtanţial, printr'o mişcare comparabilă cu "tangoul lui Lenin" (un pas înapoi, doi paşi înainte), cunoscut sub numele de NEP , tot o falsă "revenire la capitalism" a totalitarismului marxist, consecutivă primului său mare eşec. Nu din convingere s-au convertit marxiştii peste noapte în adepţi ai democraţiei şi ai capitalismului, ci de nevoie, pentru a supravieţui. Şi nu definitiv, ci numai pentru a câştiga răgazul necesar refacerii potenţialului lor ofensiv, într-un moment de criză, în care întârzierea tehnică şi financiară faţă adversar nu mai putea fi recuperată fără întreruperea confruntării. "Pauza" este limitată la durata "transfuziei" acordate de Occident, care a salvat deja de mai multe ori existenţa sistemului marxist prin masive transferuri de tehnologie şi de capital. Adaptarea la circumstanţe înseamnă şi renunţarea la teroarea poliţistă, inutilă şi desuetă acolo unde condiţionarea indivizilor şi manipularea masselor se poate face prin acapararea mijloacelor economice şi de comunicare.
Primirea în clubul statelor democratice fiind astăzi condiţia onorabilităţii politice, admiterea României în această adunare este folosită de neo-comuniştii la putere numai pentru a obţine recunoaşterea poziţiilor hegemonice ale oligarhiei coloniale pe care o reprezintă şi a asigura impunitatea celor responsabili de crimele totalitarismului marxist. Cu alte cuvinte, pentru a consacra ireversibilitatea schimbărilor impuse de Moscova după ultimul răsboi sau, în termeni marxişti, "validarea cuceririlor revoluţionare de către însuşi duşmanul de clasă". O încheiere de bilanţ care reduce "revoluţia" şi "construirea comunismului" la înlocuirea clasei conducătoare autohtone - care a făcut Unirea Principatelor, Răsboiul de Independenţă şi România Mare - prin mandatarii unei puteri străine, care au distrus sistematic România şi tot ceea ce este românesc, provocând dezastrul fără precedent din care de 13 ani ne sbatem să ieşim.
"Schimbările" sunt orientate şi ritmate de ultimul comisar sovietic, erijat în mare preot al democraţiei şi mentor al clasei politice după ce a îndeplinit cu succes misiunea de a-l înlătura şi lichida pe Ceauşescu, D-l Silviu Brucan. Poziţiile oligarhiei coloniale sovietice sunt asigurate de conservarea hegemoniei ideologice, adică prin monopolizarea structurării discursului politic ca isvor de legitimitate al puterii. Acest control este exercitat prin agenţi, desemnaţi ca "experţi" sau "specialişti" de către D-l Brucan sau prin recunoaştere mutuală, recrutaţi mai ales din rândurile urmaşilor acelora care, în numele ortodoxiei marxiste şi la însărcinarea Moscovei, au distrus metodic România şi specificul românesc, odată cu civilizaţia în genere. Constituiţi într'o "elită" autoproclamată, ei monopolizează structurarea discursului politic în numele lui politically correct, pozând în interpreţi exclusivi ai gândirii liberale pentru a justifica prin propăvăduirea toleranţei reducerea la tăcere şi excluderea de la desbateri a reprezentanţilor Rezistenţei Anticomuniste.
Privilegiaţii şi profitorii totalitarismului - ale căror situatii personale şi publice, dobândite prin crimă, jaf şi fraudă înainte de 1990 se datoresc confuziei atributive şi patrimoniale dintre partidul unic şi Stat - continuă să considere, România ca pe o moşie proprie, şi resursele ei naturale, manufacturate şi bugetare, ca pe o pradă rezervată lor. Poziţiile colectiv dobândite de către oligarhia colonială sunt însuşite acum individual de membrii ei, graţie mimării procedurale a sistemului democratic şi a mecanismelor pieţii. Restaurarea proprietăţii private şi privatizarea economiei nu sunt, în realitate, decât nişte mecanisme de împărţire a pradei - recte a întreg patrimoniului rezultat din spolierea particularilor prin "etatizări" - între membrii nomenclaturii comuniste şi ai Securităţii, oportun botezaţi "oameni de afaceri", "bancheri" sau "experţi" de tot felul, despre ale căror competenţe şi expertiză reală am fost pe deplin lămuriţi de scandalurile financiare care se succedează în lanţ, ruinând economia României pe măsură ce umplu buzunarele bandei de răufăcători care continuă să conducă Ţara. Abuzurile şi corupţia actualei puteri - pe care şeful statului şi al guvernului se mulţumesc să le denunţe public atunci când interlocutorii lor occidentali le amintesc că de curmarea lor depinde acceptarea României în NATO şi în UE - ating proporţii fără precedent care pun în evidenţă mentalitatea şi comportamentu celor care controlează pârghiile statului şi ale economiei. Caracterul sistemic al delincvenţei factorilor responsabili de la toate nivelurile confirmă post factum natura intrinsec criminală a criteriilor şi metodelor de recrutare, formare, selecţionare şi promovare a acestor oameni. Prin purtarea şi concepţiile lor, aceşti indivizi dovedesc în mod definitiv că partidul din care fac parte acum nu se deosebeşte de cel din care provin, fiind aceeaşi organizaţie de răufăcători care a anexat statul în 1948, spre a face din el expresia politică a crimei organizate. Înlocuirea terorii politice cu puterea banului nu a lichidat esenţa criminală a puterii: s'a schimbat doar specificul criminalităţii. Conspirativitatea, cârdăşia şi obedienţa nu mai sunt asigurate de poliţia ideologică şi teroarea politică, ci prin legături financiare, şantaj şi rackett. Neo-comuniştii au renunţat la organizarea şi metodele de tip revoluţionar-terorist, adoptându-le pe ale maffiei, acest lucru preschimbând totalitarismul întemeiat pe arbitrariul colectiv al unei bande într'un neo-totalitarism bazat pe arbitrariul individual al membrilor bandei.
Justiţia continuă să fie instrumentul oligarhiei coloniale, deciziile ei fiind pronunţate, anulate şi revizuite după cum vor potentaţii zilei, adică cei care dispun de "mijloace de persuaziune" politice şi financiare. În România există legi, dar nu spre a fi aplicate. Mai bine zis, ele nu se aplică decât în folosul celor care-şi pot constitui în detrimentul altora situaţii bazate pe faptul împlinit, ştiind că victimele lor n'au nicio posibilitate să restabilească legalitatea. Uzufructuarii în indiviziune ai patrimoniului etatizat de totalitarism au devenit mari capitalişti împărţindu-şi bunurile particularilor jefuiţi de partidul-stat, prădând periodic depozitele în care aceştia îşi plasează economiile şi însuşindu-şi banii contribuabililor, pe care-i deturnează în propriul folos de la destinaţia lor bugetară. Prin diversiunea "privatizării" şi a "restituirii" bunurilor funciare şi imobiliare, proprietarii legitimi au fost spoliaţi a doua oară de ceea ce le furase partidul-stat. Cum în România legile nu se aplică decât în folosul acelora care le pot nesocoti, singurul recurs al cetăţenilor împotriva noilor forme de delincvenţă politică, administrativă şi judiciară este apelul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Dar, pentru un caz care are "privilegiul" să ajungă pe rol la Strasburg, sunt peste o mie de altele, ale celor umili care nu se pot lupta cu autorităţile ce-şi bat joc de drepturile lor . Legile, cu a căror echitate sau generozitate guvernul se laudă, sunt anulate de procedurile complicate ale măsurilor de aplicare, care se modifică şi se înmulţesc până la confuzie, o dată cu numărul celor care nu-ţi dau o ştampila sau o parafă fără bacşiş, sfârşind prin a avea efecte contrarii obiectivului declarat de legislator - cum este cazul, spre pildă, cu Legea Nr. 10/2001. Ne putând face faţă corupţiei funcţionarilor, hăţişurilor în continuă desvoltare a procedurilor administrative şi instabilităţii legilor, firmele străine care investesc în România rezistă rareori mai mult de doi ani până se retrag din ţara noastră. Iar antreprenorii autohtoni sunt sufocaţi de bănci şi de fisc dacă nu "cotizează" la PSD.
Aceeaşi domnie a bunului plac acoperit de proceduri legale sistematic conturnate sub pretexte de ordin tehnic şi procedural guvernează şi presa, oficial liberă. Jurnaliştii sunt "disciplinaţi" prin amenzi şi procese care le interzic să-i incomodeze pe potentaţi, a căror "protecţie" legală operează ca o cenzură şi are ca efect lipsa de transparenţă pe care mizează reuşita imposturii democratice a unui sistem politic delincvent. Cu alte cuvinte, "închide gura" celor care denunţă ponderea pe care o au, în toate centrele de decizie, influenţă şi profit, structurile care provin din sistemul pseudo-statal, de natură criminală şi de origine străină, oficial abolit în decembrie 1989, precum şi celor care subliniază caracterul nelegitim al regimului impus prin acţiunile teroriste poreclite de bucureştenii "mineriade". Presa de astăzi este o caricatură a celei din 1990-1992. Redobândirea libertăţii, în decembrie 1989, a revelat publicului o serie de jurnalişti tineri, talentaţi, capabili şi curajoşi, care ştiau că vocaţia presei este de a cenzura puterea, silind-o să dea seamă electoratului şi opiniei publice de faptele ei. Sub falsul motiv al "profesionalismului" ei au fost înlăturaţi în favoarea celor proveniţi din rândurile establishmentului publicistic comunist, care de atunci încoace monopolizează formarea opiniei publice din România. Incultura, aroganţa şi mitocănia celor câţiva noi veniţi care, prin vervă şi sagacitate, dar în primul rând din voinţa puterii, şi-au făcut un loc sau un nume în presa scrisă şi vorbită, constituie specificităţi mentale şi comportamentale care trădează imediat originea şi obedienţa lor politică.
România este în continuare guvernată prin diversiune, atenţia opiniei publice fiind mereu deviată spre probleme menite s'o ocupe, astfel încât să nu perceapă mişcările pe care le face puterea decât atunci când este prea târziu pentru a li-se opune sau a le împiedica. Nu a fost abandonată nici "diversiunea istorică", adică folosirea trecutului împotriva prezentului şi a morţilor contra celor vii, cu aferenta fabricare de documente false . Se poate face un istoric al operaţiilor de diversiune prin care oligarhia colonială sovietică a manipulat după 1989 opinia publică, electoratul şi chiar opoziţia democratică, reuşind nu numai să-şi păstreze poziţiile, dar să le şi întărească. Dacă aceea cu "nu ne vindem ţara" - o lozincă de-a dreptul comică în gura unor oameni care numai prin asta existaseră şi doar din asta trăiseră pân'atunci! - n'a prea prins, în schimb, cea cu cei 4,5 milioane de membri de partid care, împreună cu familiile lor, ar fi făcut 12 milioane de oameni şi ar fi putut ameninţa ţara cu un răsboi civil dacă se proceda la epurări de tipul denazificării sau la măsuri de tipul celor prevăzute în Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, a reuşit perfect. Proaspăt ieşiţi din clandestinitate, prost informaţi şi speriaţi de recurenţa mineriadelor, conducătorii partidelor istorice au înghiţit deopotrivă cifrele şi raţionamentul . A doua diversiune care a reuşit a fost aceea a pretinselor competenţe de care ar fi dispus ex-comuniştii, de care ţara nu s'ar fi putut dispensa, fără ele administraţia şi economia riscând să înceteze de a mai funcţiona. Nimeni nu s'a gândit să replice la acest fals argument prin acela că dezastrul general care caracterizeză starea ţării li-se datoreşte tocmai acestor "competenţe" şi că rutina - singura "competenţă" de care dispun membrii administraţiei - este în mod precis ceea ce trebuie distrus şi înlocuit.
Clasa politică din România nu numai că este lipsită de voinţa de a face schimbări reale, dar nu posedă niciuna din competenţele cerute de punerea problemelor în termeni operabili şi de găsirea soluţiilor adecvate. Rigoarea, atât morală cât şi intelectuală, este incompatibilă cu arbitrariul absolut care este piatra de temelie a dogmaticii marxiste. Membrii clasei politice sunt, cu toţii, taraţi de formaţia lor marxistă. De aceea, ei dispun de o înaltă calificare în acele domenii şi pentru acele roluri pentru care au fost pregătiţi: înşelătoria, frauda, simularea, dezinformarea, manipularea, subvertirea, etc. Într'un interview dat canalului francofon TV5 şi difuzat la 28 Aprilie 2000, D-l Silviu Brucan căruia - ca principal formator şi mentor al actualei clase politice - nu i-se poate contesta autoritatea în această materie, a declarat despre ea că "nu merită nicio stimă" pentru că "este compusă numai din activişti de partid şi din securişti care vor să se îmbogăţească, închipuindu-şi că vor putea să facă afaceri şi să devină capitalişti cu mentalitatea şi comportamentul lor de comunişti". La rândul lor, membrii establishment-ului intelectual comunist participă la reproducerea socială a acestuia. Las deoprate diversele institute de studii politice controlate de sistem şi concepute pentru a-l perpetua. În loc să fie o şcoală de modele sociale, adică de caractere capabile să redreseze prin pilda lor coloana vertebrală a unei naţii care are nevoie să-şi regăsească demnitatea, mult lăudata "New Europe College" pare să fie doar o pepinieră de noi nomenclaturişti , fiind întemeiată pe performanţa intelectuală şi reuşita personală, nu pe educaţie, simţul datoriei şi aptitudinea de a servi: ea fabrică vedete, nu valori. Meritul se deosebeşte de ambiţie prin legitimitatea pe care i-o conferă subordonarea interesului personal faţă de cel general, a cărui expresie superioară sunt principiile morale în vigoare şi ideea de drept ce decurge din ele. Cultura şi civilizaţia sunt fenomene sociale a căror perenitate depinde de tradiţie. Fără intervenţia pilduitoare şi selectivă a depozitarului natural al tradiţiei - elita socială - specialistul rămâne un semi-doct şi burghezul un mitocan, cultivarea presupunând iniţiere şi civilizarea educaţie.
Cei peste 12 ani care au trecut de la răsturnarea lui Ceauşescu au dus România în pragul anomiei. Înşelătoria practicată în interesul egoist al grupului particular care face din puterea de stat instrumentul propriului folos este urmată de surparea autorităţii publice, de extinderea disfuncţiilor instituţionale, de secătuirea bugetului şi, în cele din urmă, la descompunerea statului şi disolvarea ţesutului social, cu riscurile de dislocare teritorială inerente incapacităţii de a mai face faţă unei agresiuni externe şi dezordinilor interne consecutive prăbuşirii economice sau conflictelor interetnice. Confuzia generală pe care dezorganizarea progresivă riscă s'o producă favorizează forţele capabile să recupereze dezordinea în propriul folos, o acţiune care nu presupune decât mijloace restrânse de acţiune. Este inutil de subliniat că cei specializaţi în diversiune şi teroare sunt cei mai bine plasaţi pentru a exploata astfel de situaţii.
* * *
Ieşirea din actualul impas şi evitarea crizei al cărei profil se conturează tot mai clar la orizont este condiţionată de consumarea rupturii cu totalitarismul marxist şi cu dominaţia sovietică, pe care le prelungeşte prin manevre dilatorii actualul regim.
Eliminarea efectivă a acestor două moşteniri ale trecutului ce grevează evoluarea României către "normalitatea" la care au ajuns Cehia, Polonia şi Ungaria, începe cu definirea punctului de ruptură, prin stabilirea adevărului şi a responsabilităţilor cu privire: a) la natura criminală şi la originea străină a regimului instaurat la 30 decembrie 1947, şi b) la faptele care viciază legitimitatea şi natura actualului regim politic de la Bucureşti (acţiunile teroriste de după decembrie 1989 şi mineriadele din 1990).
Spre a dobândi un caracter efectiv democratic, regimul politic de la Bucureşti trebuie să-şi dovedească angajamentul antitotalitar prin măsuri concrete de lichidare a socialismului-marxist, de felul celor care au fost luate pentru lichidarea naţional-socialismului. Dreptul românilor la demnitate şi la respectul celorlalte naţiuni este absolut. Afirmarea acestui drept exclude orice disparitate de tratament între socialismele totalitare, precum şi orice rezervă privitoare la identitatea dintre crimele săvârşite de ele. Cine derogă de la acest principiu se asociază cu răufăcătorii poporului român, situându-se ipso facto înafara legăturilor de solidaritate care determină apartenenţa la comunitatea naţională. Justiţia ar fi o farsă dacă pedepsirea faptelor n'ar fi proporţională cu gravitatea lor, şi n'ar mai exista deloc dacă pentru fapte identice nu s'ar da pedepse identice. De aceea, renunţarea la procesul totalitarismului marxist ar înseamna că exterminarea în massă este definită ca crimă împotriva umanităţii, şi urmărită ca atare, în funcţie de identitatea victimelor şi/sau a călăilor, şi nu ca fapt în sine. Nu este nevoie să explic dece această relativizare a crimei ar da dreptate, post mortem dar definitiv, lui Hitler . Motivele pentru care românii nu pot recunoaşte ca reprezentative şi legitime nişte instituţii politice care nu satisfac cerinţa lor fundamentală de adevăr şi dreptate sunt, aşadar, cât se poate de limpezi.
Totalitarismul şi democraţia fiind antinomice, între ele niciun compromis nu este posibil. Atâta vreme cât paranteza sovietică şi marxistă nu va fi definitiv închisă şi complect evacuată din viaţa statului şi a societăţii româneşti, România nu va fi un stat suveran şi democraţia nu va avea o existenţă reală.
* *10 Mai 2002.

In incheiere tin sa specific ca acest fragment din exceptionala carte a domnului Ion Varlaam a fost preluat de pe blogul: http://sergiusimion.blogspot.com.

Autorul „imnului golanilor“, Cristian Paţurcă, a încetat din viaţă

2011-01-18T07:10:00.000-08:00

"Solistul Cristian Paţurcă trebuia să sufere un transplant de ficat până la sfârşitul anului trecut „Trubadurul mineriadelor” trăieşte o poveste asemănătoare cu cea a solistului trupei „Iris”. Cea care îi va dona o parte din ficatul său fiind nu soţia, ci iubita lui.
La începutul anului trecut viaţa celui care a compus „Imnului Golanilor” într-o toaletă, cântec devenit apoi simbol al Mineriadelor din ’90, şi al noţiunii de libertate, atârna de-un fir de aţă.
Ultimii ani şi i-a petrecut în spitale, sanatorii, în sediul Asociaţiei 21 Decembrie din strada Batişte din Capitală sau chiar pe stradă, în urmă cu doi ani rămânând fără casă. Înainte să moară, el locuia cu chirie într-un apartament din zona Moghioroş din Bucureşti."sursa:Adevarul.ro

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe acest "golan"al Romaniei.

Martirii inchisorilor comuniste din romania

2011-01-11T01:03:00.000-08:00

Radu Gyr-Cantec de lupta

2011-01-07T13:44:00.000-08:00

Mesajul de Craciun al Majestatii Sale Regele Mihai I

2010-12-23T09:22:00.000-08:00

Români,

Pentru câteva minute, vă spun bun găsit din liniştea căminului nostru de la Săvârşin. Am trecut cu toţii printr-un an greu, cu destule suferinţe şi nemulţumiri. Dar în viaţa multora dintre noi au existat şi motive de bucurie şi speranţă.
Felicit pe cei care au reuşit performanţe economice, mai ales micii întreprinzători şi companiile mijlocii. Felicit pe tineri şi pe profesorii din universităţi, licee şi şcoli, care au continuat munca lor importantă, în ciuda greutăţilor. Felicitări celor din agricultură, care au reuşit să meargă mai departe, deşi rămaşi fără resurse şi încurajare. Felicit funcţionarii publici, diplomaţii, militarii, oamenii de artă, pentru stăruinţa lor de a-şi face datoria, deşi puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Sunt mâhnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă.România are nevoie de infrastructură şi de instituţii respectate. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este o piatră de temelie a societăţii. Universităţile răspund administrativ faţă de guvernare, dar au nevoie să fie libere din punct de vedere organizatoric şi ştiinţific. Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, am mers în oraşele şi comunele ţării, încurajând profesii, iniţiative, organizaţii şi instituţii. Am făcut în anul care se încheie multe vizite internaţionale, în care am susţinut interesele fundamentale ale României. Suntem cu gândul la militarii români din teatrele de operaţii. Sunt mândru de sutele de mii de români aflaţi la lucru în străinătate pentru o viaţă mai bună şi mai demnă. Ei ajută mult familiile lor şi România.

Toate guvernele europene au acum greutăţi. Criza economică obligă la măsuri impopulare. Totuşi, există multe feluri de a micşora asprimea consecinţelor pentru populaţie. 2011 va fi poate ceva mai bun, dar vor exista dificultăţi, drept pentru care ţara trebuie să fie protejată.

Sper ca anul viitor să aducă respect şi etică în instituţii, simţ al datoriei şi altruism în viaţa publică. Valorile şi competenţa ar trebui să fie criteriile noastre. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor publice şi în regulile lor!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

La multi ani,Romania

2010-12-01T12:26:00.000-08:00

Astazi de Ziua Nationala a Romaniei,doresc sa urez romanilor care nu si-au uitat valorile nationale,care nu au mers la parada militara doar pentru fasole si tuica fiarta,tuturor celor care chiar stiu ce sa intamplat pe 1 Decembrie 1918,un calduros La Multi Ani.

Ne vom intoarce intr-o zi de Radu Gyr

2010-11-12T10:10:00.000-08:00

Ne vom intoarce intr'o zi,

Ne vom intoarce neaparat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecat

Ne vom intoarce neaparat,

Cum apele se'ntorc din nori,

Sau cum se'ntoarce, tremurat,

Pierdutul cantec, pe viori.

Ne vom intoarce intr'o zi…

Si cei de azi cu pasii grei

Nu ne-or vedea, nu ne-or simti,

Cum vom intra incet in ei.

Ne vom intoarce ca un fum,

Usori, tinandu-ne de mani,

Toti cei de ieri in cei de-acum

Cum trec fantanile'n fantani.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,

In toate dragostele noi

Si'n cantecul pe care si-l

Vor spune altii, dupa noi.

In zambetul ce va miji,

Si'n orice geamat viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

ca o samanta'n taina lor.

Noi cei pierduti, re'ntorsi din zari,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne'napoiem si'n disperari

Si'n rani ce'n piepturi se ascund

Si'n lacrimi ori in mangaieri

Tot noi vom curge zi de zi,

In tot ce maine, ca si ieri,

va sangera sau va iubi…

Golan post-mortem

2010-11-11T22:55:00.000-08:00

Eroii nu mor niciodata!!
Insa din pacate in romania cad in uitare

Regele Mihai a implinit 89 de ani

2010-10-26T11:15:00.000-07:00

Doresc ca in acest mic articol sa ii urez un calduros La multi ani Majestatii Sale Regele Mihai de Hohenzollern pentru implinirea venerabilei varste de 89 de ani.
Poporul roman nu va uita si va ramane vestnic credincios monarhiei si implicit monarhilor sai.

Sarbatoarea,sarmalele si maicutele

2010-10-14T11:31:00.000-07:00

Aceasta zi in care romanii celebreaza una din cele mai importante sarbatori ale crestinismului rasaritean,si anume sarbatoarea Sfintei Parascheva nu putea sa treaca fara a fi punctata de aproape toate televiziunile,dar nu ca zi de sarbatoare ci ca...zi in care credinciosii s-au calcat in picioare pentru doua sarmale si o bucata de mamaliga rece.

Evident ca aceasta exteriorizare a vulgului fie el legat de Biserica sau de orice alta parte a corpului social prinde mai bine la publicul si asa ahtiat dupa chestii abracadabrante decat orice stire care ne-ar pune in valoare si ne-ar ridica putin respectul de sine si asa destul de stirbit.In aceasta ordine de idei,orice om care nu avea idee despre sarbatoarea de astazi ar fi putut afla despre ea din stirile care sunau cam asa:"Oamenii prezenti la sarbatoarea Sfintei Parascheva aproape ca s-au calcat in picioare pentru a prinde o portie de sarmale."Asta dupa ce cu doua zile inainte aflasem din Adevarul de Seara ca:"Preotul Nichita Paşcan, însoţit de 30 de măicuţe, a părăsit Mănăstirea Brâncoveni în toiul nopţii, chiar înainte de începerea slujbei. Şi-au făcut bagajale şi au plecat cu un autocar în Grecia, pentru a se alătura unei secte de acolo."Acum nu as vrea sa fiu inteles gresit,nu sunt de acord cu cenzure sau cu orice alt tip de ingradire a presei care este dealtfel extrem de importanta in corpul social insa nu sunt de acord nici cu filtrarea celor mai denigrante stiri posibile si plasarea lor pe primele pagini ale ziarelor doar pentru a face audienta si in numele unei libertati a presei foarte prost intelasa.Despre faptul ca popa a fugit cu maicutele am putut citi azi in vreo patru ziare insa despre faptul ca A.R.C.A. a lansat in spatiu prima racheta romaneasca nu am citit decat intr-un articol mic si inghesuit intr-una din paginile unui ziare de metrou.De ce oare am ajuns sa facem un sport national din a ne denigra?Eu in meseria pe care o am intru in multe case si la majoritatea oamenilor cu care discut observ o placere cu adevarat masochista de a vorbi de rau poporul din care fac parte.Ca poporul meu are pacate,sunt de acord!Dar are si virtuti nemaintalnite poate la alte popoare.Mai nimeni nu mai vorbeste astazi despre cei morti la Revolutie,in mineriade,despre detinutii politici din timpul comunismului insa toti stiu ca Irinel si-a puso cu doua parasute,ca nu stiu care vedeta si-a marit sanii,etc.In cele mai multe ziare citesc despre intamplari oribile,la stiri aud aceleasi lucruri,toata latura noastra negativa este filmata din toate unghiurile,ignorandu-se aproape cu desavarsire insa latura pozitiva.Ne scandalizam cand strainii ne considera delincventii europei insa ni se pare normal ca noi insisi sa credem asta unii despre ceilalti.Avem nevoie sa ne arate altii ce comori de intelepciune detinem fiindca noi ne-am pierdut aproape de tot respectul de sine si nu vedem bogatia pe care in marinimia sa nemarginita Dumnezeu ne-a daruito.In incheiere voi adauga un citatal printesei Martha Bibescu.
"Va veni o vreme cind acest popor, care n-a fost cunoscut pina acum, va fi luat in seama. Din aceasta tara, trecuta sub tacere, vor rasuna cintece si muzica.Neamul acesta va renaste si lumea se va mira ca de o minune sa afle, in sfirsit, tot ceea ce el poseda din constiinta universala..."

PSEUDO-ROMÂNIA: CONSPIRAREA DECONSPIRĂRII

2010-10-13T14:04:00.000-07:00

O capodopera,si totusi cvasi-necunoscuta in romania de astazi este cartea domnului Ion Varlam aparuta in anul 2004 si anume:Pseudo-Romania:Conspirarea Deconspirarii care mi-a parvenit si mie in anul 2009 dupa ce in prealabil am avut placerea sa citesc un interviu acordat de domnul Ion Varlam in Cartea Neagra a Ceausismului scrisa de domnul Liviu Valenas.Imi puteti spune,si pe buna dreptate:cine e domnule acest Ion Varlam de care ne vorbesti?De ce nu am auzit si noi de el pana acum?

Raspunsul la prima intrebare il voi da in randurile ce vor urma cat despre raspunsul la a doua intrebare(care este doar retorica) nu este decat acela ca in romania exista "cineva undeva"care nu doreste ca piramida valorilor sa fie restaurata deoarece in acel moment el care face parte din varful falsei piramide va ajunge la baza piramidei adevarate.In legatura cu identitatea domnului Varlam,acesta sa nascut in 1938 ca descendent al unei mari familii boieresti in a caror ramuri apar nume precum Stirbey,Cantacuzino,etc,a cunoscut inchisoarea comunista de la 14 ani varsta la care altii nu sunt in stare nici sa se lege la sireturi fara ajutor,a ispasit cu intermitente 9 ani de temnita si domiciliu obligatoriu pana in 1963.
In 1965 a reusit sa emigreze in Paris,unde sa implicat activ in activitatile anticomuniste ale exilului romanesc fiind dealtfel membru fondator al U.M.R.L. alaturi de Ion Ratiu si de doctorul Alexandru Mircea Munteanu,studiind totodata stiintele politice,dreptul si finantele publice.Dupa 1990 a revenit in Romania facand politica taranista.
Aceasta carte a domniei sale isi are originile in discutiile avute cu tortionarii in momentele de respiro ale anchetelor comuniste,momente in care torturatii le spuneau tortionarilor ca va veni momentul cand si ei vor trebui sa dea socoteala ca si nazistii pentru atrocitatile pe care le savarsesc iar raspunsul era ca "ei"(tortionarii comunisti) nu vor fi atat de prosti ca nazistii si ca,daca vor vedea ca esueaza isi vor conspira din timp deconspirarea.Desigur in acele momente nici tortionarii si nici victimele nu intelegeau in ce consta aceasta"conspirare a deconspirarii",acest plan fiind pus in aplicare mult mai tarziu si anume prin anii 80 dupa ce sa vazut clar falimentul total al sistemului comunist.
Conspirarea deconspirarii consta de fapt in mimarea mecanismelor democratice si politice ale taberei adverse insa cu o viteza care sa le asigure vechilor cadre recuperarea si pastrarea pozitiilor obtinute cu forta in timpul vechiului sistem pe care il serveau.Cu alte cuvinte:vreti capitalism?Va dam noi capitalism,vreti integrare europeana?Va dam noi integrare,Vreti pe Regele Mihai?Il aducem pe Rege cu conditia ca stfetnici de incredere sa-i fie Iliescu si Brucan.
In Romania de astazi pana si anticomunismul este facut de catre comunisti sau de catre copiii lor pe motiv ca "nu avem alti specialisti"motiv invocat de Iliescu in anii 92 si 93,cand i se reprosa pastrarea vechilor cadre si automat asigurarea perenitatii sistemului.In aceasta idee de lipsa a"specialistilor"s-au recuperat 90% din vechile cadre comuniste si au fost exclusi din corpul social prin marginalizare,bagatelizare,discriminare,etc toate valorile morale si intelectuale care ar fi reprezentat un real pericol pentru"specialistii"comunisti.Titlul de pseudo-romania a pornit de la faptul ca exista trei romanii si anume:romania adevarata care a existat pana in 1945,anti-romania care a inceput in 1945 si sa sfarsit in 1989,si pseudo-romania care a inceput in 1989 odata cu reinscaunarea comunistilor si care nu a incetat nici pana astazi.Acestor pseudo-guvernanti le datoram esecul economic,cultural,educational si mai ales moral deoarece acestia provin in proportie de 90% din fostul sistem comunist si in functiile de conducere ale comunistilor nu puteai accede decat dupa ce in prealabil renuntai la orice urma de constiinta si de morala si deveneai un"homo sovieticus"sau"om de tip nou".In 1990 acesti oameni grefati puternic pe corpul social al tarii au trecut cu arme si bagaje in barca puterii nou constituite si au fost primiti cu bratele deschise de catre domnul Ion Iliescu pe motiv cas nu avemi altii mai buni decat ei.Intrebarea care si-o pune in carte domnul Ion Varlam si pe care mi-o pun si eu,este daca in germania de dupa razboi au fost pusi tot nazistii sa conduca treburile statului.Pe langa acest lucru este o ineptie sa spui ca acei oameni sunt specialisti in conducerea tarii cand ei insisi se faceau in mare masura vinovati de dezastrul economic si mai ales moral in care ne aflam in 1989.Desigur poate ca ar fi fost o debandada in primii ani de dupa schimbare,dar oricum a fost debandada si nu sa schimbat nici situatia tarii.Am ajuns in 2010 sa ne fie rusine ca suntem romani si aceasta le-o datoram celor care in ultimii douazeci de ani si-au folosit influenta si puterea pentru a mentine hegemonia unor oameni proveniti dintr-un sistem,ilegal,ilegitim si criminal.Desigur sunt foarte multe lucruri de spus despre lucrarile domnului Ion Varlam,la fel si despre refuzul a nu mai putin de sapte edituri de a-i publica aceasta carte pe motiv de Frica sau din cauza ca editorul"nu editează texte în care sunt atacaţi prietenii săi şi ideile lor"insa voi incheia cu un citat care este de altfel si motto-ul cartii
“Asta nu este ţara noastră, este ţara lor! România cea frumoasă şi bogată ne-au furat-o comuniştii în 1947. Aceea este România noastră şi pe aceea o vrem înapoi. Badea Gheorghe Timiş din Borşa, 1992.”

O parte din informatiile folosite in acest articol le-am luat de aici

Ce as face eu...

2010-06-08T01:00:00.000-07:00

Azi am citit un subiect foarte interesant pe site-ul:"toateblogurile.ro"si anume cum as organiza romania daca as avea aceasta putere.Intrebarea este foarte interesanta mai ales in conditiile in care am facut acest exercitiu de gandire nu odata,ci de mai multe ori.Iata acum cateva dintre ideile mele despre cum ar trebui sa fie organizata Romania:in primul rand un rege puternic,o Constitutie dupa modelul celei din 1923(desigur "updatata"la vremurile actuale),aprobarea punctului 8 de la Timisoara care interzice celor care au facut parte din fosta nomenclatura comunista sa mai detina functii publice,desfiintarea imunitatii parlamentare si numirea unui procuror general al Romaniei cu adevarat independent politic si corect ex Victor Ciorbea,formarea unei comisii independente de specialisti,preponderent tineri si nesantajabili care sa creeze un cod penal neinterpretabil si dupa un model occidental,independenta politica pentru ministrul justitiei,restructurarea aparatului bugetar dupa modelul frantei in sensul ca din 2 bugetari pensionati doar unul este angajat,revigorarea diplomatiei romane si reselectarea parlamentarilor trimisi la Bruxelles,revigorarea agriculturii prin absorbirea de fonduri de la UE si folosirea lor pentru ample lucrari de irigatii mai ales in Baragan,refacerea infrastructurii,micsorarea taxelor si impozitelor pentru firmele mici si majorarea pentru cele mari,dar mai ales distrugerea economiei subterane care de altfel in acest moment este sprijinita chiar de cei care conduc Romania,reorganizarea invatamantului dupa un model strain precum cel finlandez(care este cel mai bun din europa),atragerea de noi investitori prin oferirea anumitor facilitati si desigur prin crearea infrastructurii necesare,regandirea sistemului de pensii care acum este nesustenabil si pus un accent sporit pe pensia privata,restructurarea sistemului de sanatate prin inlocuirea managerilor neperformanti si modernizarea spitalelor cu fonduri UE,publicarea dosarelor fostei securitati si inlocuirea urgenta a TUTUROR celor care au colaborat cu aceasta,reabilitarea post-mortem acelor care au murit in inchisori si asigurarea unor rente viagere pentru urmasii acestora,aplicarea principiului "restitutio in integrum"pentru toate proprietatile confiscate de regimul comunist,cu obligatia asumata a noilor proprietari de a nu lasa bunurile mostenite in paragina,si despagubirea celor carora nu le pot fi restituite,obligatia asumarii raspunderii ministeriale,dar cu repercursiuni reale si nu doar pe hartie,excluderea"by default"a oricarui politician care este banuit de coruptie sau conflict de interese,imbunatatirea relatiilor economice cu tari precum rusia,china etc,datorita puterii mari de absorbtie pe care o au,stoparea asa zisului"exod al creierelor"atat prin crearea unor perspective cat si prin respectarea si punerea lor in valoare la nivel social(in romania de azi inteligenta nu prea mai este respectata),reevaluarea de catre o comisie de experti in legatura cu privatizarile din ultimii 20 de ani si tragerea la raspundere a vinovatilor precum si recupararea cat mai rapida a prejudiciului facut,micsorarea cheltuielilor politicienilor prin controale si scaderea unor standarde precum cel al hotelurilor de 5 stele si a masinilor de sute de mii de euro,instituirea unor examene pentru a fi siguri ca politicienii sunt apti pentru functia pe care o detin(eu unul m-am saturat de analfabeti),modernizarea armatei romane si recompensarea mai buna a celor care lupta pe front,refacerea turismului romanesc prin impunerea unor standarde hotelierilor si prin promovarea Romaniei in plan extern(nicaieri unde am mers nu am vazut romania afisata,in schimb am vazut bulgaria,croatia etc),redeschiderea vechilor dosare precum :F.N.I.,Bancorex,Flota,Albina,etc si inchiderea celor descoperiti vinovati,precum si confiscarea averilor,aducerea in discutie in forurile europene din care facem parte despre problema Basarabiei si a Bucovinei de Nord,reabilitarea "golanilor"morti in 1990 precum si anchetarea unor persoane ca Ion Iliescu,Petre Roman etc.Aceste masuri sunt doar cateva din cele pe care eu le-as lua daca as avea aceasta putere.Nu am pretentia ca ar fi cele mai bune masuri insa un plan precum acesta nu l-as gandi de unul singur ci as avea alaturi de mine specialisti din toate domeniile.

In Memoriam

2010-06-02T02:10:00.000-07:00

Abia intors din Austria am aflat cu stupoare si cu durere in suflet despre moartea maestrului Jean Constantin.Odata cu moartea sa Romania a mai pierdut unul din marii sai actori
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

De ce rromi si nu tigani?

2010-03-24T12:09:00.000-07:00

Nu sunt antisemit,nici rasist si cu siguranta nu fac ura de clasa,totusi imi pun o intrebare destul de legitima cred eu si anume:de ce sa-i numim pe tigani rromi?In primul rand nu facem parte din acelasi popor,tiganii fiind un popor nomad,originar din Pakistan si care a ajuns in Tarile Romane undeva prin secolul XV.Pe langa acest aspect daca noi i-am numit pe tigani rromi ar trebui ca si in alte tari sa poarte nume asemanatori cu tara in care locuiesc de exemplu in Ungaria sa se numeasca ungrii sau in Bulgaria bulgi.Acest popor recunoscut ca fiind un popor cu grave probleme sociale nu are de ce sa isi croiasca o noua identitate in detrimentul altui popor.Eu nu spun neaaparat ca tiganii fac parte dintr-un popor inapoiat sau ca toti tiganii sunt hoti(am vazut tigani exemplari)insa cu atat mai mult ei trebuie sa isi pastreze identitatea lor si noi pe a noastra.Este absurd sa pretinzi unui strain sa citeasca carti de specialitate inainte de a eticheta Romania pe baza faptelor altui popor mai ales cand acel popor poarta un nume aproape identic cu poporul etichetat.Nu am scris acest mic articol datorita unei uri ce o port tiganilor ci fiindca nu pot accepta o injustitie,mai ales cand aceasta este indreptata impotriva Natiunii Romane.

Utopia secolului XX

2010-03-22T12:37:00.000-07:00

O utopie care a furat mintile oamenilor,care a distrus jumatate de Europa,a facut peste o suta de milioane de victime si a schimbat ireversibil zeci de milioane de mentalitati.O utopie bazata pe egalitatea absoluta intre oameni care insa pusa in practica a insemnat exact opusul a ceea ce isi propunea.Comunismul,acea ideologie care a furat mintile si vietile a milioane de oameni,despre care se spunea ca va aduce dreptatea sociala in lume a sfarsit dupa aproape un secol in lada ponosita a istoriei.A sfarsit insa doar ca sistem politic,comunistii fiind astazi mai activi ca niciodata.De fapt ce este comunismul?
Dupa parerea mea comunismul este o crima cu acoperire ideologica.El nu poate fi justificat nici social,nici economic deoarece oamenii sunt inegali de la natura,au alte aspiratii,alte pareri,alte opinii politice etc.Oamenii sunt egali doar in fata lui Dumnezeu si asta datorita iubirii Sale fata de noi.Economic vorbind comunismul nici macar nu se poate compara cu capitalismul deoarece el anuleaza din start principii elementare precum concurenta si proprietatea privata.Cat ii trebuie unei tari sa treaca de la un sistem comunist la un sistem bazat pe o economie de piata?In Romania Silviu Brucan a afirmat ca ii trebuiesc 20 de ani insa acesti 20 de ani au trecut si romania a ramas tot in epoca feudala.Unei tari pentru a se recupera cu adevarat dupa un asemenea regim ii trebuiesc cel putin 100 de ani,trebuie sa treaca cateva generatii si asta deoarece caderea comunismului nu inseamna in cele mai multe cazuri si caderea comunistilor.O alta intrebare fara raspuns este:daca nazistii au fost judecati la Nurnberg pentru crimele pe care le-au facut,de ce nu exista si un proces in care sa fie judecati comunistii?De ce Hitler este infierat(si pe buna dreptate) de cate ori se iveste ocazia,pe cand Stalin sau Lenin(care au facut infinit mai multe crime ca nazistii) sunt adulati de un numar foarte mare de oameni?Exista vreo diferenta intre doi criminali?Oare nu ambii se fac vinovati de crime?Si atunci de ce doar unii sunt stigmatizati pe cand pentru altii se ridica statui si se creaza mausolee?Cum sa putut ca un om care nu a muncit nici o zi in viata lui sa devina simbolul muncitorilor?Cum putea Lenin sa cunoasca nevoile unui muncitor,unei fabrici,etc cand el nu a facut nimic altceva decat sa stea pe Coasta de Azur si sa scrie?Nicolae Berdiaev spunea:"Marxismul crede ca binele se infaptuieste pe cararile raului si ale beznei" si avea mare dreptate.Lenin cat a stat in Franta traia din jafurile pe care"Koba"(STALIN) si acolitii lui le faceau in rusia(in general jefuiau postalioanele care duceau pensii) deci Lenin,acel aparator al muncitorilor,al oprimatilor traia oprimandu-i pe cei mai slabi ca el.Aceasta de altfel este esenta comunismului.Paradoxal comunismul nu a aparat niciodata pe cei slabi ci dimpotriva a creat mecanisme de represiune indreptate impotriva celor fara aparare.Comunistii nu au dorit niciodata egalitatea sau asa zisa eliminare a burgheziei,ei au actionat dupa criterii mafiote omorand burghezia reala si punandu-se ei insisi in locul lor.Elementele socialmente apropiate ale comunistilor erau intotdeauna asasinii,hotii,violatorii,etc deoarece majoritatea comunistilor proveneau din acele paturi sociale si erau perfect de acord cu ele.Din pacate acest sistem infam nu ar fi putut fi realizat fara complicitatea Vestului,care desi cunostea foarte bine atrocitatiile petrecute in spatele Cortinei de Fier a tacut malc pentru a nu deranja colosul sovietic.Romania,vanduta la Yalta pe un servetel a fost una din tarile cele mai afectate deoarece pozitia sa geografica era defavorabila si rezistenta intalnita in aceasta tarisoara a fost una dintre cele mai puternice.Putini din cei care blameaza astazi Poporul Roman stiu ca in ghetoul acesta nenorocit candva a existat cea mai lunga si cea mai puternica rezistenta.Au existat si cozi de topor desigur insa rusinea Romaniei a fost spalata cu lacrimi si sange de catre sutele de mii de oameni care au avut curajul sa spuna NU comunismului si care au luat drumul lagarelor.Lagarul de reeducare de la Pitesti a fost una dintre cele mai mari atrocitati contemporane despre care insa astazi se vorbeste foarte putin.Capitalistii de astazi(fostii tortionari de ieri) vorbesc despre integrare,despre economie de piata si despre reconciliere.Reconciliere intre cine?Intre victima si calau?Reconciliere cand victima are o pensie mizerabila de zece milioane si calaul are vila la Snagov si Mercedes?Asa ceva nu se poate!De ce Iliescu este presedinte de onoare al P.S.D. si nu raspunde pentru faptele petrecute in 89?In timp ce mamele indurerate inca isi plang copiii,Iliescu tine prelegeri despre:democratie,cinste si onoare.Cum poate un fost membru P.C.R. care timp de zeci de ani a militat pentru asa zisa "democratie populara" si pentru care cinstea sau onoarea erau mofturi burgheze sa se erijeze acum in profesor si sa ne predea democratia?Cum a putut sa afirme in 90 ca in afara de fostii comunisti nu existau oameni care sa stie cum sa conduca tara,cand datorita acelor comunsiti tara ajunsese o paragina si un ghetou comunist?Cum a putut Brucan sa afirme despre romani"stupid people" cand el insusi a facut avere pe spinarea acestora.Ba mai mult,cand el din postura de redactor sef al Scanteii a cerut condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu,Radu Gyr,Corneliu Coposu,Pamfil Seicaru si Gheorghe I Bratianu etc.Aceasta persoana care era un "stalinist convins" a murit in linistea casei sale la varsta de 90 de ani fara nici o remuscare.Acesta este omul de tip nou pe care comunismul la creat si pe care il vedem cateodata pe strada,un om fara suflet,fara Dumnezeu,meschin,grobian si care se preteaza la orice faradelege pentru a-si asigura supravietuirea.Ceea ce nu reusesc comunistii sa inteleaga,si nu o vor face niciodata este ca mai devreme sau mai tarziu vor da socoteala lui Dumnezeu iar El nu judeca dupa criteriile Partidului Comunist.

De ce nu avem modele

2010-03-22T12:36:00.000-07:00

Am decis sa scriu astazi despre un subiect care a fost dezbatut si despicat in mii de fire de catre "intelectualii"vremurilor noastre si anume criza acuta de modele reale cu care se confrunta poporul roman.Aceste modele nu se mai nasc sau nu mai apar in viata publica ceea de a dat nastere unor modele artificiale precum Monica Gabor,sexy braileanca etc.Din pacate desi aceste modele apar sfarsesc prin a-si rata viata daca raman in Romania sau a emigra in tari care le apreciaza la adevarata lor valoare,pe langa acest lucru un model are la randul lui nevoie de un alt model care sa-l influenteze ori in Romania daca vorbesti despre cinste,onoare,coloana vertebrala,credinta etc esti automat catalogat ca fraier.In Romania de astazi trebuie sa vorbesti de jmekerii,ciordeli,manele,ghiuluri etc pentru a fi apreciat.Modelele la care orice popor se raporteaza sunt in primul rand conducatorii,modul in care rezolva problemele tarii,cinstea si onoarea de care dau dovada etc,ori in Romania cu cat urci mai sus in sfera puterii sau paradoxal a justitiei cu atat mai mult vei gasi numai coruptie,minciuna,obedienta de tip pupincurist,etc.In romania la conducere astazi nu mai sunt partide sunt gasti,Presedintele fiind o copie nereusita a unui monarh este dependent de gasca din care face parte,majoritatea conducatorilor fac parte din fostele cadre comuniste si nu au nici coloana vertebrala nici iubire sau pretuire pentru poporul roman deoarece ei nu fac parte din acesta.Modelele reale ale romaniei au fost schilodite,schingiuite,discreditate si exterminate de catre regimul comunist al carui scop era denationalizarea poporului si intr-un final inglobarea teritoriului intr-o si mai mare Uniune Sovietica.Acest pas nu putea fi facut brusc deoarece ar fi speriat in primul rand puterile Occidentale iar URSS nu-si putea masura fortele cu America si cu Occidentul,si apoi sovieticii au inteles ca pentru a cucerii teritorii trebuie mai intai sa cuceresti suflete,sa faci dintr-un popor o populatie care crede tot ceea ce i se spune si care poate fi usor condusa.Dupa colonizarea sovietica a Romaniei primele actiuni au fost crearea unui organ de represiune a maselor,distrugerea persoanelor care reprezentau poporul roman precum:Mircea Vulcanescu,Petre Tutea,Aspazia Otel Petrescu,Alexandru Paleologu etc.Dupa exterminarea acestor modele a urmat exterminarea preotilor si interzicerea religiei.Desi religia nu a fost niciodata pe deplin interzisa ea a devenit un subiect tabu care era bagatelizat si ironizat in mod constant de catre comunisti.In mod paradoxal religia care de multi este perceputa ca inofensiva era si este considerata de comunisti extrem de periculoasa deoarece este singura care se poate opune cu succes ideologiei marxiste.Exterminarea preotilor adevarati si inlocuirea acestora cu unii scoliti la Kremlin sau la Frunze a dus la pierderea increderii de catre popor in Biserica.Corneliu Coposu povesteste cum Ca Patriarhul Romaniei inca libere a mers in Rusia(U.R.S.S.) pentru a purta niste discutii teologice cu omologul sau rus.Discutiile au durat cateva zile timp in care Patriarhul a locuit impreuna cu preotii rusi(sau sovietici) timp in care era impresionat de cunostiintele si modul de gandire a acestora.In ultima zi de sedere insa,exact atunci cand trebuia sa plece Patriarhul povesteste ca si-a uitat ceva in locuinta acestora si atunci cand sa intors sa isi ia ceea ce uitase ia vazut pe asa zisii preoti cum isi dadeau barbile jos.Acesta este doar un exemplu din ceea ce se intampla in URSS pe atunci si ceea ce sa intamplat mai tarziu si la noi.Dupa 1990 si dupa asa zisa cadere a regimului comunist poporul roman a ramas intr-o degringolada totala si neavand la ce modele sa se raporteze si neavand exercitiul de selectie pe care alte popoare care nu trecusera prin comunism il aveau poporul sa raportat la ceea ce este mai urat.Conducatorii precum Ion Iliescu&co. nu numai ca nu au incercat sa stopeze,ba chiar au promovat acest cult al uratului deoarece o populatie indobitocita este foarte usor de manipulat.Putinii oameni care scapasera din inchisorile comuniste si care mai puteau reprezenta natiunea romana au fost marginalizati,amenintati,calomniati etc.De ce oare Regelui Mihai nu i sa permis sa intre in tara?De ce excelentul documentar al doamnei Lucia Hossu Longin numit Memorialul Durerii era difuzat la 12 noaptea,ora in care majoritatea oamenilor,mai ales cei ce lucreaza nu il puteau viziona?De ce punctul 8 de la Timisoara nu a fost pus in aplicare niciodata?In Romania din ultimii 53 de ani sa dus si se duce o lupta inversunata intre cei care reprezinta poporul roman si imposturile numite conducatori.Singura cale prin care romania poate sa redevina o natiune respectata in lume este un recurs la memorie,o aducere aminte si o promovare puternica a valorilor si traditiilor fie ele vechi,fie actuale.Desigur,acest lucru este pe termen lung si nu poate fi realizat de aceste imposturi a caror cultura se rezuma la o revista porno si la cunoasterea codului P.I.N. de pe card.In acelasi timp trebuie facuta o reinoire a bisericii,demiterea preotilor patati si inlocuirea lor cu preoti adevarati care sa propovaduiasca religia si nu interesele de partid sau ideologii.O alta masura necesata spun eu ar fi restaurarea monarhiei pentru a reinoda firul istoriei de unde a fost taiat cu brutalitate de catre comunisti.Un rege este un simbol de verticalitate si de credinta in Dumnezeu,el nu este dependent de nici un partid politic si nu negociaza principii.

Mic anunt

2010-03-15T08:20:00.000-07:00

Este pentru prima oara cand postez pe blogul meu altceva in afara de probleme politice si istorice.Am creat o noua pagina pe blogul meu care sper sa fie utila cititorilor,mai ales celor care sunt incepatori in ale calculatorului.Pagina se numeste"programe freeware si site-uri utile".Totusi avand in vedere ca doresc sa pastrez o anumita conduita morala pe acest blog nu veti gasi informatii despre site-uri porno sau despre programe care pot afecta integritatea calculatorului asa ca rog pe oricine doreste asa ceva sa caute in alta parte.Pagina poate fi accesata dand click unde scrie cu galben sub titlul blogului sau de aici.

Ion Mihai Pacepa Erou sau Tradator?

2010-01-16T13:00:00.000-08:00

Astazi doresc sa aduc in discutie un subiect destul de delicat pentru multi dintre romani si anume acela despre Ion Mihai Pacepa sau mai bine Generalul Pacepa,cum este el cunoscut pe plan mai larg.Multi l au descris ca tradator,altii ca erou,cert esta ca el a adus o mare lovitura sistemului comunist din Romania si chiar din Europa de Est.Cei care i-au citit cartea stiu mai multe despre el,despre ceea facea si despre cei care conduceau pe atunci biata Tara Romaneasca.
De fapt cine a fost Mihai Pacepa,ce facea el pentru regimul comunist si mai ales ce a tradat el?
Ion Mihai Pacepa sa nascut in 1928,a facut studiile la Facultatea de Chimie Industrială din Bucuresti si a fost incadrat in Securitate la sectia Contrainformaţii Economicecu cateva lui inainte de absolvire.In principiu Mihai Pacepa a fost un spion comunist(unul foarte bun indraznesc sa spun) care se ocupa cu furtul technologiei vestice(in general technologie militara)si aducerea ei in est unde se incerca aplicarea ei la scara industriala.El a fost si consilierul lui Nicolae Ceausescu pentru securitate naţională şi dezvoltare tehnologică intre perioada 1972-1978.In 1978 a ajuns in R.F.G. unde a cerut azil politic,azil care ia fost acordat de catre presedintele Jimmy Carter.A fost condamnat la moarte in contumancie de catre Nicolae Ceausescu si a fost vanat de catre Ilici Ramirez Sanchez(Carlos Sacalul)care insa nu a putut sa il gaseasca.A scris o carte numita Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief in care a povestit cu lux de amanunte despre abuzurile savarsite in Romania si despre comportamentul lui Nicolae Ceausescu.Dupa 1990 a recunoscut in noua putere instalata la Bucuresti vechile cadre comuniste de rang secund motiv pentru care nu a vizitat niciodata Romania,sau cel putin nu cu adevarata sa identitate.Intrebarea care macina pe multi si care a creat discordie este daca el a tradat sau nu Poporul Roman.
In opinia mea Generalul Pacepa nu a tradat Poporul Roman din doua motive.Primul este acela ca Poporul Roman nu se identifica cu Partidul Comunist(pentru fiecare om notiunea de popor inseamna altceva)si al doilea motiv este ca Partidul Comunist era oricum ilegitim in Romania deoarece el a ajuns la putere prin fraudarea alegerilor si printr-o lovitura de stat.Daca punem intrebarea ce a tradat Pacepa raspunsul este simplu,Ion Mihai Pacepa a tradat Partidul Comunist care era un partid ilegitim,criminal si care avea ca scop final distrugerea natiunii romane.Daca Pacepa ar fi tradat intr-adevar Poporul Roman acum ar fi avut un loc caldut in Parlamentul Romaniei si o bucata mai mare sau mai mica din halca numita Romania.Generalul Pacepa a fost un om important si care merita pus la loc de cinste nu numai in Romania ci in toate tarile din est deoarece prin informatiile furnizate Occidentului el a scurtat viata regimurilor comuniste si a ajutat la reinstaurarea libertatii(desigur libertatea a fost prost inteleasa in multe tari din est dar asta este o alta problema).Aceasta este doar parerea mea pe care nu o impun nimanui si sunt deschis oricaror dispute atat timp cat ele sunt civilizate.

Mihai Eminescu

2010-01-15T10:13:00.000-08:00

Pe 15 Ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu, poetul naţional al românilor descris de catre marele Petre Tutea ca fiind "suma lirica de voievozi"
"Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată"

Martin Luther King

2010-01-15T10:06:00.000-08:00

Pe 15 ianuarie 1929 s-a născut Martin Luther King, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, cunoscut militant pentru apărarea drepturilor civile ale populaţiei de culoare, asasinat la 4 aprilie 1968.
"Nimeni nu ni se va urca în cap dacă noi înşine nu-l vom pleca"

Tara lui Impozit Voda

2010-01-13T09:38:00.000-08:00

Tara lui Impozit Voda
Noi suntem ţara lui Impozit Vodă,
La noi, tot perceptorii sunt la modă,
Ne zbatem în impozite şi-n lanţuri,
Sub grele ministere de finanţuri.

Astfel că, zilnic, statul ne înşală,
Plătind birocraţia mondială,
Că am ajuns o biată colonie
Şi numele nici nu ni se mai ştie.

Şi ne distruge cine ne repară,
Ca să ne pierdem numele de ţară,
Nu mai avem nici şcoli şi nici spitale,
Dar tot plătim la taxe infernale.

De-a pururi, România la răscruce,
Nimic pe-aicea nu se mai produce,
Şi facem liniştiţi ce ni se cere,
Cu oameni mai puţini ca ministere.

Că mai lucrează, ocolească-i vina,
Dobânda, avocaţii şi rugina,
Noi suntem ţara lui Impozit Mare,
Aici se pune taxă când se moare.

Şi unghia, când creşte, se plăteşte,
Noi suntem ţara lui Impozit-Peşte,
Plătim şi suveranitatea fostă,
Când zicem nu, când zicem da, ne costă.

Noi suntem ţara taxei indecente,
Ne exprimăm în minus şi-n procente,
Impozit, după cum suntem, ne cheamă,
Noi suntem ţara-taxă, ţara-vamă.

Amanţi de cârpă ai credinţei laxe,
Puternici în impozite şi-n taxe
Şi culmea e că, din întreaga plată,
Nimic nu ni se-ntoarce niciodată.

Poporul dă şi statul ia cât poate,
Guvernul papă, cu plăcere, toate
Şi-i mai rămâne, totuşi, din greşeală,
Un strop şi pentru criza mondială.

Tot noi plătim umili această odă:
Noi suntem ţara lui Impozit Vodă,
Potopul nu e-n stare să ne spele,
Sub biruinţa birurilor grele.

Tin sa precizez ca nu imi place si nu mi-a placut niciodata caracterul duplicitar si slugarnic al lui Adrian Paunescu insa in opinia mea are talent iar aceasta poezie este in ton cu timpurile.

Sutanele cu epoleti

2010-01-13T09:13:00.000-08:00

Am decis sa scriu acest articol dupa ce ieri am vazut un clip in care anumiti preoti il defaimau pe Dan Puric care in opinia mea este un aparator al Ortodoxiei si al Neamului Romanesc.Desigur nimeni nu este obligat sa-mi impartaseasca opinia in legatura cu domnul Dan Puric insa afirmatiile acelor preoti care il faceau bufon si mascarici pe un om care a adus faima teatrului romanesc si care a aparat Biserica mi se par jignitore si rupte de realitate.In Romania sutanele cu epoleti(epoleti rosii mai exact)au aparut in 1948 odata cu moartea subita a Patriarhului Nicodim Munteanu si venirea la carma Bisericii Ortodoxe a lui Justinian Marina care era catalogat de catre regimul comunist ca "singurul element dintre inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe,care se bucura de increderea actualului regim".Singur la inceput deoarece putin mai tarziu o mare parte din B.O.R. ajunsese sa se bucure si ea de increderea regimului.Sutanele cu epoleti nu au activat insa numai in tara,putin mai tarziu ele au fost trimise sa slujeasca(mai intai regimul si apoi pe Dumnezeu) si in Bisericile Romane din Occident avand rolul de a monitoriza si a tine sub control exilul romanesc.O istorisire in acest sens este a doctorului Alexandru Mircea Munteanu,presedinte U.M.R.L.(uniunea mondiala a romanilor liberi)care povesteste cum in Germania Federala cand a dorit sa-i faca o pomana ficei sale moarte printr-un concurs de imprejurari a intrat in altar si a vazut pe unul din pereti doua portrete,unul era al lui Nicolae Ceausescu iar celalalt era al lui Iosif Stalin.Daca portretul lui Nicolae Ceausescu era oarecum justificat deoarece Biserica era intretinuta de catre Statul Roman,cel al lui Stalin (care fie vorba intre noi nu era deloc un sfant)nu avea nici un fel de justificare.Intrebat de catre domnul Munteanu ce cauta portretul lui Stalin in altar parintele ia raspuns ca Stalin a fost in tinerete student la Teologie.Cea ce a uitat parinele sa mentioneze(un mic detaliu de altfel)este ca acelasi student la teologie a facut mai tarziu 30 de milioane de victime si a fost conducatorul unui partid care dispretuia religia si prigonea pe credinciosi.Alti preoti cu epoleti au fost si Patriarhul Teoctist care a dat ordin ca in timpul Revolutiei sa fie inchise toate bisericile sau chiar actualul Patriarh al carui dosar a fost ars din intamplare in timpul evenimentelor din 89.Desigur Biserica este liantul Poporului Roman,desigur au existat preoti(zeci de mii)care au murit in inchisorile comuniste,exista si astazi preoti de o puritate sufleteasca imensa,dar acestia nu vor ajunge niciodata la conducerea B.O.R.acel loc fiind rezervat sutanelor rosii care au stiut intotdeauna cum sa serveasca stapanul comunist.Exista in Romania un vechi proverb care spune:"sa faci ce zice popa,nu ce face popa"care este adevarat dar ce te faci atunci cand popa nici macar nu mai zice ceea ce ar fi normal pentru un preot sa spuna?In momentul de fata in Romania este o confuzie extraordinara intre neghina si grau deoarece ele s-au amestecat si sunt foarte greu de separat.
P.S.In aceeasi R.F.G. prin anii 80 autoritatile germane au anuntat ca au demascat un grup de 12 spioni romani acoperiti ca preoti,intrebarea mea este daca aceia erau preoti racolati de Securitate,sau securisti care au facut un curs intensiv de "preotie"?

Mandria de a fi Roman

2010-01-11T11:54:00.000-08:00

Am citit acum cateva zile un articol pe un blog in care era puternic infierat nationalismul romanesc.Desigur acel nationalism de bodega este o prostie si o jignire fata de Poporul Roman insa nationalismul adevarat,cel pastrat in suflet este o obligatie si o onoare.Demnitatea si mandria unui popor este data de catre personalitatile care fac sau au facut parte din acel popor si de catre traditiile sale.Desigur poti sa nu fii mandru de modul in care decurg lucrurile in tara,de cei care conduc tara,dar nu ai nici un motiv sa nu fi mandru de Poporul Roman in esenta lui.Esenta acestui popor este data de suma celor care s-au jertfit pentru ca urmasii lor sa sa duca o viata mai buna,mai libera si sa poata tine fruntea sus oriunde in lume iar a spune ca nu esti mandru de poporul tau inseamna ca nesocotesti martiriul de care a dat dovada.Poporul Roman a fost un popor greu incercat de catre istorie dar care a dat de-a lungul timpului nenumarati martiri si care oricand poate fi pus alaturi de celelalte mari popoare ale lumii.Nici un popor din Europa nu a fost atat de oropsit,atat de lovit in spiritualitatea sa precum Poporul Roman.Oricare tara care isi permite sa ne tina astazi prelegeri despre cinste,mila,sa nu uite niciodata de unde a plecat.Unde era cinsea Angliei cand intretinea o flota de pirati care jefuiau marile si care apoi imparteau prazile cu Coroana Britanica?Unde era mila Frantei atunci cand si-a decapitat Regele si Regina si cand au profanat mormintele regilor?Poporul Roman are o esenta si o spiritualitate formidabila deoarece el dainuieste in Eternitate,este supratemporal.Noi nu traim in istorie deoarece daca am fi facut acest lucru am fi disparut demult de pe suprafata pamantului,noi traim in Eternitate si din aceasta cauza suntem invincibili ca natiune.

"Sunt roman si ca roman ma socot buricul pamantului.Ca daca n-as fi roman n-as fi nimic.Nu ma pot imagina francez,englez,german.Adica nu pot extrapola substanta spiritului meu la alt neam.Sunt roman prin vocatie.Tot ce gandesc devine romanesc." Petre Tutea

2010-01-11T11:09:00.000-08:00

"Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional Deşteaptă-te, române, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice."
Grigore Vieru

2010-01-10T13:58:00.000-08:00

"Daca visul unora a fost sau este sa ajunga in Cosmos,eu viata intreaga am visat sa trec Prutul."
Grigore Vieru

De ras

2010-01-10T08:57:00.000-08:00

Contradictiile comunismului:

Cu toate ca în comunism se munceste ineficient, treaba merge foarte bine.

Cu toate ca treaba merge foarte bine, în magazine nu gasesti nimic.

Cu toate ca în magazine nu gasesti nimic, omul are acasa tot ce vrea.

Cu toate ca omul are acasa tot ce vrea, el este nemultumit.

Cu toate ca omul este nemultumit, el totusi aplauda.

Petre Tutea-Cugetari

2010-01-10T08:47:00.000-08:00

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.
2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.
4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.
5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.
6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.
7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.
8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.
9. Nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrînii au o supapă foarte înteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferintele bătrînetii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fără Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.
11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintă cum am eu nevoie de Securitate.
12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.
13. Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.
14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinătătile devin sacre în prezenta lui.
15. Stii unde poti căpăta definitia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul si asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea si omul.
16. În biserică afli că existi.
17. Ce pustiu ar fi spatiul dacă n-ar fi punctat de biserici!
18. În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.
19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creatie reală, au adus-o în istorie crestinii.
20. De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literară, muzicală, filozofică - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendentă.
21. Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt mosia pe care ti-am făcut-o cînd nu eram în viată...'' Păi cum să fie creatura creator?
22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.
23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.
24. A fi cresti înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.
25. Suveran fată de natură, supus Divinitătii, nemuritor si liber prin depăsirea extramundană a conditiei sale - acesta este omul crestin.
26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice.
27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.
28. Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle''. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitatiei''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.
29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.
30. Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.
31. Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu si cred că Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui.
32. Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.
33. În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.
34. Binele si răul sînt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fată de oameni.
35. Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru că fac oameni.
36. Eu încerc o experientă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu e calea ferată.
37. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii sireti teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credintă si secundum rationem - adevărul după ratiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească pînă îi ia dracul... Că poti, în filozofie, să rătăcesti pînă devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.
38. Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trăncănind silogisme.
39. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dusmani îi anulează social. Au o structură supranatională, deci sînt antinaturali. Toti cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competitiei între popoare; anulează însusi principiul civilizatiei moderne, născută prin luptă.
40. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epocă si stil. Nu e neapărat un întelept, ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în măsura în care originalitatea e posibilă. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fată de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sînt în măsura în care e apropiat sfîntul.
41. În fata lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.
42. Dumnezeu a făcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. - Originea primordială a capacitătii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logică; originea mistică a gîndirii logice.
43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit si se spală. Gîndirea este o ''spălare'' a creierului. Asta mă face cîteodată să cred că gîndirea nu e din creier si că acest creier e numai un sediu... De ce gîndirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghită n-ar mai fi nici o diferentă.
44. Am auzit odată un profesor de la Politehnică; am avut impresia că asist la un balet de ursi. Dacă într-un salon, într-un colt, unul fumează si tace, ăla e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicatie, el a spus: care e, mă? Uite care... - Ca să vezi, nici nu m-am gîndit!
45. Inteligenta, oricît de mare nu e suficientă pentru a te curăta de prejudecăti. Cu cît inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici.
46. Întrebat fiind cum întelege gîndirea, în formă pură sau în exemple, Nae Ionescu a răspuns: exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pămînt pentru ca ideile să fie sesizate senzorial si de prosti.
47. Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atît de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vietii si lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învată numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poti, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieste, te prelucrează. Si dacă nu poti iesi din devenire, nu poti scăpa de tristete; tristetea metafizică e fructul devenirii. Sînt prosti istoricizanti care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti... Adică murim ca si caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atîtia mari creatori de cultură, si există si făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează!
48. Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulată.Cioran are o afirmatie extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a apărut în istorie.
49. Sînt două mari discipline guvernate de principiul ireversibilitătii: termodinamică si istoria.
50. Nu e om, Kant. N-a reusit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lîngă Kant.51. Legionarismul era în însesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea să iasă cîstigător deoarece avea la bază o eroare - nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfîrsitul legionarilor.
52. La comunisti, dacă nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - înseamnă că esti legionar. De ce acest ''sindrom legionar'' la bolsevici mă întrebati? Fiindcă legionarii sînt singurii români care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul glumă si cînd îi prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.
53. Nu se poate spune că miscarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sînt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionară. Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscării legionare. Nici fascismul si nici national-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în cîteva minute să mă trăsnească dacă există! Si apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat că Dumnezeu nu există.
54. Unde e omul, în imanentă, absolut liber? Într-o bisericută din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasă învăluit de ele ca si credinciosii.
55. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul crestin: ''Robeste-mă Doamne, ca să fiu liber!'' (Imitatio Christi)
56. Libertatea eu o asemăn cu o frînghie agătată de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participînd la actul mîntuirii tale crestine, sau poti să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertătii. După crestini, libertatea este vehicolul cu care poti să cobori în întuneric, dacă esti vicios. Infractorii sînt primitivii actuali, pentru că ei nu sînt adaptabili la morala zilnică si o calcă fiind liberi. Am învătat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine să îsi chinuie semenii. Oricum sîntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate pînă la nivelul puscăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.
57. Liberatea omului e partea divină din el.
58. Limba română are virtuti complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întîmplă spiritual în om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poti deveni vultur sau cîntăret de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu stiu dacă e posibil acest mars istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este îndrăzneala.
59. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cînd esti lucid esti în fata cimitirului. A fi lucid înseamnă a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvantă. În măsura în care Dumnezeu trebuie primit, si nu înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.
60. Mă întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii si i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sînt români, sînt super-români, români absoluti. Atît de năpăstuti si goniti, au instinct national de fiară bătută. Iar eu si dumneata pe lîngă ei, avem fortă domestică de rate. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temnită. Îi băteau pînă îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbătie perfectă.
61. A sti la scară umană, poate fi folositor - dar în nici un caz mîntuitor.
62. E mai mîntuitoare o rugăciune într-o biserică din Găiesti decît Platon.
63. Ideea mortii absolute stă la baza smintelii moderne.
64. Heidegger spune asa: ca să iesi din anonimat, trebuie să trăiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnă, Heidegger, să trăiesti murind absolut în fiecare zi!
65. Moartea mă determină să fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pămîntului căzînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.
66. Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am găsit totusi la Homer un mort de toată frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîtă de Ahile. Si plînge Ahile că a omorît frumusetea asta de femeie... Si-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apucă să insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi dă un pumn si-l omoară - pe poporul muncitor - că-i obraznic si că insultă cadavrul ăleia. Aici am văzut asadar o frumusete, desi în principiu, mortii antici nu sînt frumosi. Crestinii sînt cei care au introdus masca frumoasă a mortului.
67. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.
68. Omul e guvernat pe pămînt de două morale: de morala dogmelor, care e crestină si eternă, adică absolută, si de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe putinătatea si imperfectiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută si ea arată că omul se miscă asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodată.
69. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decît ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpînirea absolută a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie să poruncească normele morale, care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decît prin obiect. Morala publică într-un stat crestin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul mărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în trebă si face fiecare ce vrea.
70. Elitele morale sînt mai presus decît cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăti. Cei care fac silogisme sînt fată de adevăr, cum sînt curcile alea care se încurcă printre popice.
71. Napoleon face adevărata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punînd parul pe haimanalele de pe ulită. Cînd a fost întrebat cum îsi explică intrarea armatelor sale în Tările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon.
72. Fără nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanta lui ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...
73. Omul a depasit conditia de animal abia atunci cînd în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetică a gloriei.
74. Fără Dumnezeu omul rămîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicăieri si merge spre nicăieri. Si el rămîne asa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Cînd, unde si în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur si nu e un zeu în dreptul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămîne un biet animal rational care vine de nicăieri si merge spre nicăieri.
75. Renasterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.
76. Aotonomia spirituală a omului este iluzorie si ea se miscă perpetuu între Dumnezeu si dracul. Fără credintă si Biserică, omul rămîne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici că omul e un animal rational, si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici că omul e un animal rational, atributul rationalitătilor îl distinge de restul vietătilor, nescotîndu-l din perspectiva mortii absolute.Moartea devine relativă, ca o trecere numai prin religie - stiinta, oricît de savantă, nescotînd omul decît aparent din regnul animal. Nici o consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme, dacă apar si dispar în mod absurd din natură.
77. Scara valorilor umane contine: sfîntul, eroul, geniul si omul obisnuit - dincolo de acestia situîndu-se infractorul. Sfîntul, eroul si geniul sînt fără voia societătii, care e obligată să-i recunoască. Nimeni nu-ti contestă dreptul la existentă dacă esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie să facă confuzie între tine, sfînt, erou si geniu. Oamenii sînt egali în fata legii, adică trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu făcuti identici, că e o gogoasă... Nimeni nu-ti contestă dreptul la o viată normală dacă porti masca de om. Numai că dacă esti mediocru, nu trebuie să te instalezî în vîrf, pentru că nu e nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotati. Sfîntul stă în fruntea tablei valorilor pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcînd istorie si nedepăsind sfera laicului. Eroul este admirat - asa cum este si geniul - dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfîntul se situează dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru că urma pe care o lasă el, ca om împlinit, este fixată doar în timp si în spatiu.
78. Omul nu e o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sînt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gîndit decît biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decît ultima noutate evolutionistă a stiintei.
79. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.
80. Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-si mai apartine.
81. Eu am afirmat odată într-un salon, că Platon este miscarea spiritului înlăuntru eternitătii. Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Dacă eu încerc să gîndesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.
82. Fată de măretia lui Hristos, Platon e un personaj măruntel si cuviincios. Pe Platon poti să-l scuturi si constati că arhetipurile lui sînt filozofice, dar dacă muti arhetipurile acstea în în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu ''demiurg'', ceea ce în greceste înseamnă ''meserias''.
83. Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.
84. La întrebările fundamentale ''de ce?'' si ''în ce scop?'' aporetica rurală românească răspunde: ''d-aia''.
A venit odată un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge si asa! Trebuie să scăpăm de acest ''mege si asa''; că ''merge si asa'' înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice.
85. La puscărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.
86. Cum văd participarea românilor de acum la mîntuirea lor? - Simplu. Ducîndu-se la biserică. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta să nu-i lase cu gura căscată si tot ce spune un popă de la Cucuietii din Deal să considere adevăr ritualic.
87. Am făcut o mărturisire într-o curte cu sase sute de insi, în închisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, dacă murim toti aici, în haine vărgate si în lanturi, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!
88. Protestantismul est o religie coborîtă la rangul de morală pentru grădinita de copii.
89. Pudoarea crestină e atît de pură, încît carnea eroticului crestin, capătă pecetea spiritului, ceea ce pînă la crestini n-a realizat nimeni.
90. Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumezeu. Cum ne dă si cutremure, ne dă si război.
91. Cei mai crînceni si mai străluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti că te duci la strămosi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.
92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă religie am lătra precum cîinii. Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.
93. Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filozofia care speculează autonom, face onanie mintală. Si dacă vrea să scoată, să extragă esente din stiintele naturii, e parazit. Atît! Nu îndrăznesti să spui despre religie, teologal vorbind, - dacă esti cinstit - că a fost înlocuită de filozofie sau de stiintă. Un crestin îti spune că advărul se defineste prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poti!
94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.
95. Religia transformă poporul într-o masă de oameni culti.
96. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a rămas religios si un tăran analfabet nu există nici o diferentă.
97. Nivelul meu intelectual, chiar dacă sînt savant, nu depăseste nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul.
98. Stiinta se miscă asimptotic la absolut. Arta se miscă asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul plăcerii.
99. Religia este sediul adevărului transcendent în esentă si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în fata icoanei Domnului străbătută de absolut e om, si ăla e dihor laureat.
100. În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: ''Împărătia mea nu e din lumea aceasta'' Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărătia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poti. Nu poti! Înotăm în Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.
101. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii; doar dacă te situezi în afara ei si creezi o lume nouă. Revolutia nu adaugă nimic Ideilor lui Platon.
102. Revolutia franceză n-a fost o revolutie, nici revolutia rusă n-a fost o revolutie. Nu există revolutii, ci doar tehnici insurectionale în bătălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacă e o ''restructurare'' a omului, aceasta s-a întîmplat o singură dată în timp, la aparitia lui Hristos.
103. Asa am spus eu în temnită: Domnule colonel - eram sase sute de insi într-o curte închisă - nu ve-ti fi voi, comunistii, niciodată revolutionari pînă nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăseste o turmă întreagă în căutarea unei oi. Să stiti, asta se cheamă ''unanimism moral crestin''. Fiindcă în universul lui Hristos o celulă care mai palpită într-un muribund e mai valoroasă decît toate galaxiile posibile.
104. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gîndită crestin, rugăciunea ne arată că umilinta înaltă, iar nu coboară pe om.
105. Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, cînd se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieste toată Academia Română....
106. Sfîntul are forta de coeziune a pietrei.
107. Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfintenie e legată de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialitătii ca slăvire a progresului în afară. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si material, cu atît sîntem mai departe de esenta reală a lumii, de sfintenie.
108. Singurii oameni care nu pot fi suspectati că se înfioară în fata mortii sînt sfintii.
109. A fi sfînt înseamnă a fi suveranul tău perfect.
110. M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? - ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana.
111. Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drăghici să spună că sînt solidar cu dumneavoastră. - Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, că nu sîntem solidari unii cu altii...
112. Este incorect să ai dispret fată de tehnică. Eu nu sînt tehnocrat, însă recunosc că în bătălia pentru adaptare, tehnica este universal utilă. Dar asta nu înseamnă că tehnica poartă în ea dimensiunea infinitului.
113. Cînd va dispărea ultimul tăran din lume - la toate popoarele, vreau să spun - va dispărea si ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine.
114. Tăranul este omul absolut.
115. I-am spus eu părintelui Stăniloaie că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiti? Popă, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.
116. Desi sînt bolnav si neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reusit să intuiască existenta sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am să plec de voie din ea. ăsta este jocul fundamental al existentei mele.
117. Am avut si discipoli... Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sînt un om vorbăret. Toată suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fără restrictii...
118. A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozăvie!
119. Cînd am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplică e inoperant - puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Si atunci m-am gîndit că există o fortă supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlăntuire. Pentru că, personal, nu mă pot dez-lăntui si elibera. Iar a vietui acolo, la închisoare, fără asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credinta nelimitată în atotputernicia si atotbunătatea divină.
120. Am devenit un gînditor crestin cînd mi-am dat seama că fără revelatie, fără asistentă divină, nu pot sti nici cine sînt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cînd mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.
121. M-a întrebat cineva odată: Mă Petrică, tu cînd te asezi la masa de scris cum scrii? - Sînt emotionat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pîndit de demonul originalitătii. Urmăresc să nu fiu original si să fiu cuviincios. - Esti inspirat? - Nu, nu stă niciodată un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin... Am două nelinisti; să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertentă terminologică si nici o impietate.
122. Nu mă interesează trecutul. De cîte ori mă întreabă cineva cînd m-am născut, spun că într-unul din anii trecuti.
123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.
124. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? - N-am vorbit, dom’le. - Cum n-ai vorbit? - Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?
125. Am fost solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a părut ciudat să fii arestat si să scrii, să meditezi. Adică să spui: vă multumesc că m-ati arestat! Asta era o porcărie nemaipomenită, să obligi un detinut să scrie. El poate să-si scrie memoriile, dar nu pentru tine, ăla care-l persecuti...
126. Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu dacă vom fi apreciati pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.
127. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.
128. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiti asa, vă poate fura oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei în materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Cînd au venit cartofii din America, tăranii nu-i cultivau. ''Să mîncăm noi buruiana asta din pămînt...'' Ce a zis regele Frantei? ''Mă, seamănă, mă, cartofi pe mosia mea si, cînd or vedea tăranii că îi păzesc, or să-si dea seama că-s lucru bun. Lăsati-i să fure, că asa se răspîndesc cartofii în tară.''
129. Odată, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv că fac speculă. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au răspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: ''Cu idei, frate, cu idei!''
130. Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vietii de junglă, împingînd cruzimea pînă la forma gratuită a bestialitătii tigrului. Vremea noastră este plină de astfel de exemplare.
131. Umanismul este una din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renasterii. În Renastere, ''titanii'' s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei însisi si au crezut că s-au descoperit ca oameni.
132. Omul - javra asta bipedă, pe care eu îl consider ''animal prost'', homo stultus - atunci cînd se screme să facă singur ordine, adică cînd practică umanismul, îl înlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decît în sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renastere.
133. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a si bătut. Si are mai ales meritul că a coborît morala absolută prin tepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frică să n-o furi tu de la tine. ăsta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiste cu miei!

Intrebari fara raspuns

2010-01-08T08:41:00.000-08:00

Cat mai trebuie sa dormim?Gata!Sa luminat afara,se si aud tipete,urlete,ceilalti din jur s-au trezit,fac zgomot si totusi noi dormim adanciti intr-un somn adanc.Totul se duce de rapa in jur,bruma de economie sa facut praf la prima criza mai puternica,toate se scumpesc,somajul creste de la o zi la alta,masuri de redresare avem doar trei: IOC,CIUCIU si BOC,dar noi nu auzim si nu vedem nimic.Niciodata Romaania nu a fost intr-un pericol mai mare ca acum sa-si piarda si identitatea si bruma de bunastare care ne mai ramasese.Politicieni nu avem,intelectuali au ramas doar de doua feluri cei care se supun si cei care nu sunt cunoscuti,cultura se vinde la taraba de zarzavat,credina e buna doar cand moare cineva sau la alegeri,siguranta cetateanului a ramas doar pe hartie ca nici pana jos nu mai poti sa cobori de frica ca se gaseste unul sa-ti dea cu ceva in cap,spitale nu avem,scoli nu avem,sosele nu avem avem doar un mare CA*AT care ni se serveste odata la 5 ani frumos ornamentat.Chiar am cazut intr-un soi de letargie nationala?Chiar am dat definitiv in orbul gainilor?Nu mai exista nimic care sa ne trezeasca?Care sa ne ia de guler,sa ne dea doua palme si sa ne arate ce sa intiamplat in somnul nostru de peste o jumatate de secol?Chiar am ramas numai cu Nikita si cu Sorinel Pustiu in cap?De ce in alte parti se poate si la noi nu?Chiar sa fim noi cei mai tampiti din Europa?Pai daca eu un simplu om vad ceea ce se intampla atunci sute,zeci de mii de oameni mult mai destepti decat mine sa nu vada?Aaa vad dar nu le pasa?Pai si cand o sa le pese?Cand o sa aiba curajul sa iasa si sa denunte in gura mare hotia?Cand o sa ii ia de guler pe mafiotii astia fara Tara si fara Dumnezeu care ne conduc si o sa infunde puscariile cu ei?Suntem cel mai oropsit popor din lume deoarece avem o cultura minunata,oameni extraordinari,o tara careia pana si Occidentul cu toata trufia lui o numea "Gradina Maicii Domnului" si totusi ne lasam condusi de gibonii astia criptocomunisti a caror existenta se rezuma numai la a bea,a manca si eventual a regula pe gratis.Suntem oare un popor sau am devenit o populatie?Astia vor distruge totul,ne vor lasa incinsi cu tei,peste 30 de ani pana si copiilor nostii o sa le fie rusine ca sunt romani,dar tu dormi,dormi in pace drag popor.

dialog imaginar

2010-01-06T08:45:00.000-08:00

Astazi voi face un dialog imaginar,un dialog firesc de alfel cu acea entitate conducatoare din Romania pe care eu o voi numi generic Stat.Un stat mafiot,un stat criminal faurit in laboratoarele sovietice cu zeci de ani in urma dar care conduce nestingherit si astazi aceasta biata tara macelarita si transformata intre timp din Gradina Maicii Domnului intr-un veritabil ghetou comunist.
Eu:Cine sunteti?De unde ati venit,unde ne duceti?
Statul:Noi suntem totul in Romania,suntem gasca conducatoare,noi am venit calare pe tancurile sovietice,nu suntem romani chiar daca unii dintre noi s-au nascut aici,noi nu avem nici o traire autentic romaneasca si din aceasta cauza nu ne pasa de voi.De dus o sa va ducem acolo unde ni se va cere sa va ducem deoarece noi suntem doar marionetele conducatoare,papusarul este in spatele nostru si nu se arata niciodata.
Eu:Cat timp mai aveti da gand sa distrugeti aceasta tara si acest biet popor?
Statul:Noi nu mai vedem nici un popor,i-am distrus valorile,i-am distrus cultura,i-am dat sa guste din veninul nostru si acest venin a devenit pentru el un drog de care nu se va putea lepada niciodata.Poporul Roman l-am distrus cu zeci de ani in urma,atunci cand i-am arestat valorile,i le-am macelarit in inchisorile noastre,i-am confiscat memoria si i-am falsificat istoria.In acel moment Poporul Roman a devenit o populatie oarba care precum o miscare Browniana vine de nicaieri si se indreapta spre nicaieri.
Eu:Dar totusi cum ati reusit sa distrugeti un popor in 60 de ani cand sutele de ani sub Imperiul Otoman nu au reusit sa-l distruga?
Statul:Noi am avut mijloace moderne pe care Imperiul Otoman nu le-a avut niciodata,am discreditat modelele,le-am schingiuit,am reusit sa cooptam o parte din vechile modele lucru ce ne-a dat legitimitate in fata maselor,am creat apoi noi modele dupa chipul si asemanarea noastra,am pangarit Biserica,am inchis preotii adevarati si i-am inlocuit cu preoti creati de noi care sa ne slujeasca mai intai pe noi si apoi de Dumnezeu.
Eu:Totusi dupa 89 trebuia sa dispareti sa revina ceea ce a fost inainte de venirea voastra,de ce nu sa intamplat asta?
Statul:Noi?Sa disparem?Noi insine am creat asa zisa Revolutie tocmai pentru a ne salva si tu spui ca trebuia sa disparem?Revolutia de la Timisoara a fost intradevar reala si a venit putin mai devreme decat vroiam noi sa vina insa imediat ce a inceput noi am confiscat aceasta Revolutie si ne-am autointitulat revolutionari,noi am stiut exact momentul in care sa ne desconspiram,noi l-am adus pe Iliescu in fata,noi am creat FSN-ul,noi l-am alungat pe Coposu de la televiziune cand a dorit sa vorbeasca ntiunii.Planul a fost de o filistina simplitate,am dorit sa dispara Ceausescu din Romania nu din iubire fata de poporul roman ci deoarece Ceausescu in megalomania lui nu a mai ascultat de papusar si era un pericol pentru noi toti,dar acea Revolutie a fost cea mai buna miscare a noastra deoarece atunci ne-am legitimat definitiv in fata maselor si pe langa asta am creat si premisele imbogatirii noastre la un nivel nemaivisat pana atunci.Am distrus tot ceea ce nu reusise Ceausescu sa distruga si pentru a fi siguri ca nu va exista nici un fel de Renastere Nationala am aruncat tot ceea ce am gasit mai rau din Occident pe piata interna.Noi am distrus si ceea ce mai ramasese nepatat in cultura,am creat televiziunile care sa ne arate exact asa cum vrem,am dat intradevar poporului mancare dar i-am luat omenia,cinstea,credinta si libertatea.Majoritatea romanilor de astazi sunt rusinati ca sunt romani si asta se datoreaz in intregime noua.Cine crezi ca a dat drumul tiganilor in Occident,cine crezi ca a inundat Occidentul cu o multitudine de nulitati care aveau titluri academice?Te intreb,cine crezi ca la pus pe Brucan sa spuna "Romanians are idiots?"Noi am facut toate aceste lucruri cu scopul de a discredita ireversibil poporul roman.Totusi ideea nu ne apartine in totalitate,ea vine de la romani care au pus primii in aplicare principiul"divide et impera".Am reusit sa invrajbim un popor intreg,mineriadele,demonstratiile dintre partide etc.
Eu:Si totusi chiar nu este nici o posibilitate sa scapam de voi,chiar nu este nici o posibilitate sa inversam acest proces de distrugere pe care l-ati creat?
Statul:Ba da,exista o singura posibilitate dar nu veti avea parte de ea deoarece v-ati scufundat prea mult in mocirla creata de noi,acea posibilitate este Memoria.Daca prin absurd v-ati da seama cine ati fost,daca ati putea sa va reamintiti care sunt valorile voastre reale,daca ati reincepe sa credeti in Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului si nu sa va bateti pentru o sticla de apa sfiintita,dar acest lucru nu se va intampla deoarece noi am vegheat si veghem in continuare la letargia spiritului romanesc.Dorim sa scoatem religia din scoli definitiv,nu pentru ca ar mai reprezenta un adevarat pericol dar totusi este bine sa ne asiguram,istoria o vom micsora si o vom tergiversa din ce in ce mai mult,cand va fi cazul o sa va dam mai multi bani dar asta o sa va inrobeasca si mai mult,martirii inchisorilor nu sunt ascultati si pe langa asta mai sunt si batrani,o sa mai numim cateva strazi dupa ei daca va fi nevoie,nimic mai mult,roamanii adevarati sunt pe cale de disparitie si oricum nu sunt bagati in seama,intelectualii sunt ai nostrii si o sa ii folosim doar pentru a aduce argumente la ideile noaste,cine se va impotrivi va fi distrus,nu fizic ci social,am invatat de mult timp ca acum pentru a cucerii tari nu mai este nevoie de arme,este nevoie sa cucerim suflete,va vom face sa rositi pana si la cuvantul Romania,pe noi nu ne mai poate opri nimeni,noi facem legile,noi le aplicam dupa bunul plac,noi nu credem in Dumnezeu,in comunism,in monarhism,noi credem doar in noi.Deja foarte multi dintre voi va considerati un popor de tigani,v-am spus ca sunteti romi si voi va credeti romi,acum multi dintre voi ne admira,admira incultura,o pun in aplicare mai bine decat am fi facuto noi vreodata,legile nostre vor fi corecte dar nu cinstite,peste 100 de ani de aici inainte nici voi nu o sa mai stiti cum sa va spuneti.
Eu:Totusi exista o sansa
O sansa?Da exista o sansa dar cine crezi ca va profita de ea?Tu insuti scrii acest articol pe care e foarte posibil sa nu il citeasca nimeni si tu esti doar un C.N.P. pentru noi.Cati oameni in Romania crezi ca mai stiu de Rege?De Antonescu,de Tutea,de Mircea Vulcanescu,stii ce a spus Mircea Vulcanescu inainte sa moara?Dupa luni in sir in sir de tortura a spus "sa nu ne razbunati,dar sa nu uitati"cati oameni crezi ca stiu astazi de Mircea Vulcanescu,cati au citit ceva scris de el?Mai nimeni.Astazi oamenii vor sa stie de Nikita,de Guta,de Magda Ciumac,De Elodia,si noi o sa le dam exact ceea ce vor sa stie.

Zvonacii si raspandacii

2009-12-31T07:59:00.000-08:00

Ce sunt zvonacii si raspandacii??Un zvonac este acel securist care preia zvonurile fabricate in laborator de catre securitate si le arunca in treacat la cate un colt de strada,unde ele sunt preluate de catre raspandaci(acestia nu sunt securisti ci oameni fara nici un fel de coloana vertebrala care colaboreaza cu securistii sau in unele cazuri doar naivi care cred ca tot ce zboara se mananca)si imprastiate in cartier,in oras sau chiar in tara.Pe vremea impuscatului ei se numeau sectia Dezinformare,acum nu stiu daca se mai numesc tot asa dar exista,acest lucru fiindu-mi dovedit in repetate randuri.Odata am dat de ei intr-un sat uitat de lume din Prahova inainte de campania electorala din 96 cand,ajuns acolo am intrebat si eu pe la birtul satesc si pe la babutele din sat cu cine au de gand sa voteze.Raspunsul in proportie de 100% a venit negresit:"cu domnul Iliescu maica ca are el grija de noi"Intrebarea mea atunci a fost daca nu vor o schimbare,daca nu il vor pe domnul Constantinescu care este o persoana culta si care ar face bine relatiilor internationale ale Romaniei iar raspunsul primit la aceasta intrebare era ca ei de"tap"nici nu vor sa auda.Bomba a cazut insa la cateva zile dupa aceea cand unul din inamicii inversunati ai lui Constantinescu(o babuta la vreo 80 de ani)ii explica altei octogenare ca:"e bun si tapul maica,e bun si tapul".

Fabrica de vise

2009-12-31T06:18:00.000-08:00

Exista ceva care sa mearga bine in Romania?In minte imi vin imediat 2 raspunsuri si anume:securitatea si"fabrica de vise".Nu o sa stau acum sa tratez problema securitatii datorita faptului ca ea a fost tratata de sute de ori si in toate felurile,acum vreau sa tratez "fabrica de vise".Dar ce este aceasta "fabrica de vise"de care vorbesc?Primul care a folosit aceasta sintagma a fost Lenin care la 5 ani dupa revolutia(a se citi involutia)din octombrie a afirmat mandru in fata politburo-ului ca a pus pe picioare fabrica de vise.Ea a facut metastaze ajungand in toate tarile colonializate de catre sovietici deci implicit si in Romania dar a fost in letargie pana in 1990 deoarece in Romania comunista visele erau ucise din fasa,ori fiindca nu aveai originea potrivita(adica nu erai copilul celui mai sarac si mai prost din sat),ori fiindca erau altii"mai egali" decat tine,dar sa revenim la"fabrica de vise",ea nu a aparut concret decat imediat dupa decembrie 89 cand a fost pusa pe picioare de catre fostii comunisti metamorfozati in capitalisti,dar nu orice fel de capitalisti ci acei"capitalisti inumani"impotriva carora ei luptasera cu cateva luni inaine.Ei bine dupa ce a trecut si ultima bruma de pericol care ii mai pandea,dupa ce strazile au fost spalate de sangele celor cazuti in 89,dupa ce bunicuta sa impamantenit la Cotroceni era timpul ca si"fabrica de vise"sa produca.Ea a purtat de-a lungul timpului diferite nume precum:SAFI,CARITAS,F.N.I.,Delfinul,etc.etc.sau altele ceva mai subtile precum:Semanatoarea(nu ne vindem tara),privatizarile prin metoda mebo,tractorul,s.a.m.d.Fabrica de vise functioneaza cel mai puternic odata la 5 ani cand toate visele,asteptarile si sperantele de mai bine ale cetateanului de rand sunt malaxate si transformate intr-o patriotarda ieftina cu pungi multicolore,mici si bere.

Monarhie sau Republica?

2009-12-31T00:24:00.000-08:00

Drage mase populare,dragi cititori(inca nu e nici unul)am o dilema,de fapt pentru mine nu e o dilema dar de dragul conversatiei sa ne prefacem ca este,deci intrebarea mea(una retorica de atfel)este:Monarhie sau Republica??Pai,daca punem in balanta plusurile si minusurile fiecarei modalitati de guvernare care ar fi acestea?La Monarhie Constitutionala cateva plusuri ar fi:Regele este inrudit cu majoritatea familiilor regale europene ceea ce ne-ar creste si noua putin"ratingul"in lume,Regele nu este dependent de un partid fiindca pe el nu il intereseaza realegerea,Regele este crescut de mic in spiritul iubirii de neam si de tara,Regele este un adevarat garant al Constitutiei deoarece incalcarea ei nu i-ar aduce nici un beneficiu ba mai mult i-ar stirbi din prestanta.Acestea fiind spuse sa vedem acum avantajele presedintelui.Ele sunt:Este ales pe 5 ani ceea ce diminueaza ideea ca ar deveni o dictatura(totusi noi avem experinta cu presedinti dictatori mai mult decat cu regi dictatori),presedintele nu necesita atata lux precum un rege(totusi "proletarul" de Ceausescu era cu mult peste oricare din regii romaniei),alte plusuri la presedinte nu mai stiu dar oricine mai stie poate sa-mi dea cu ele drept in moalele capului ca sa ma invat minte odata pentru totdeauna.Acum sa enumeram cateva minusuri sau dezavantaje.La Rege singurul dezavantaj pe care il stiu este ca am putea fi condusi de catre un tiran care sa ne arunce intr-o Dictatura Regala(asta totusi sa intamplat o singura data in istoria Romaniei iar regele a fost fortat sa abdice in favoarea mostenitorului sau)alte dezavantaje la monarhie nu cred ca mai exista.Acum la presedinte: un minus ar fi chiar ideea pe care se bazeaza Republica si anume ca presedintele este ales"din popor"ceea ce inseamna ca teoretic pana si ultimul manelist poate conduce tara(manelisti nu am avut dar calfe de cizmari da)altul ar fi ca nu poate garanta respectarea Constitutiei deoarece el insusi este sprijinit de un partid iar acest lucru il face vulnerabil.Acestea fiind spuse astept comentariile voastre in legatura cu cele enumerate mai sus.

Radu Gyr

2009-12-30T13:59:00.000-08:00

ÎNDEMN LA LUPTA
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Atunci când inima ta cânta,
ce-nseamna-n lupta-un brat înfrânt,
ce-ti pasa-n colb de-o spada frânta,
când te ridici c-un steag mai sfânt?
Înfrânt nu esti atunci când sângeri
si nici când ochii-n lacrimi ti-s,
cele mai crâncene înfrângeri
sunt renuntarile la vis.

Existam cu adevarat??

2009-12-30T13:18:00.000-08:00

Pana cand o sa-l mai vad pe Diaconescu si "zerotv"ul lui?Pana cand o sa-mi mai zambeasca batjocoritor Hrebenciuc,Nastase,Videanu,Udrea,Berceanu etc etc din dreptunghiul fosforescent al televizorului?Pana cand o sa mai apara toti tiganii grei de aur si de prostie pe toate posturile de televiziune ca sa-mi explice mie cat de "jmecheri" sunt ei si cat de prosti suntem noi ceilalti?Pana cand o sa_l mai aud pe Gigi Becali cum poceste frumoasa Limba Romana?Pana cand o sa o mai aud pe Nikita spunand numai tampenii in stanga si-n dreapta,cat mai trebuie sa indur manelele vecinilor?Cat???Pana cand??Locul acestor oameni este fie la casa de nebuni fie la inchisoare si totusi ei apar senini in mass media mioritica si improasca cu noroi toate modelele reale ale Poporului Roman,dar care popor roman fiindca poporul daca este improscat cu noroi,daca este jignit de ce nu ia atitudine?De ce nu protesteaza?Aaa nu mai suntem un popor,si atunci de ce au murit sute de mii de oameni in inchisorile comuniste??Cum de ce?Pentru ca noi dupa 43 de ani de dictatura comunista,dupa o revolutie sangeroasa sa reinscaunam tot comunistii in frunte cu Iliescu.Da dar totusi dupa 92,dupa 2 mineriade devastatoare trebuie sa ne dam seama ca Iliescu si sleahta lui corupta sunt buni de inchisoare nu de condus un stat,asa ca nu o sa-i mai votam,ah ti-ai gasito si pe asta,dupa ce ne am facut de ras in toata lumea,dupa ce America si tot Occidentul a zis ca suntem barbari noi nu am facut decat sa le aratam clar ca asta suntem si sa il votam din nou pe Iliescu.Totusi dupa 96 nu l-am mai votat.Da dar nu fiindca nu ar fi iesit ci fiindca nu a mai vrut sa iasa,el insusi si-a dat seama ca nu mai merge,si atunci a spus sa lase opozitia sa_si franga gatul sa vada si ea cum e la carma.Dar nu numai asta,daca tot e la carma sa le arate si unde este oala cu miere ca nici opozitia nu e un inger iar Coposu a murit de mult, apoi dupa 4 ani in care poporul cel cu mintea scurta a uitat definitiv ce era inainte de 96 sa apara tot "Iliescu&co."imaculati si sa preia carmele puterii pentru inca 4 ani,dupa care printr_o greseala voita sau mai putin voita sa piarda puterea in favoarea lui Traian Basescu,sa o piarda e mult spus ca doar Iliescu si Basescu au fost colegi de partid si pe langa asta un presedinte care afirma senin ca "scoala creaza tampiti"nu e o mandrie e o nenorocire.

Bun venit

2009-12-30T07:44:00.000-08:00

Este prima mea postare pe un blog,de fapt pe cel personal asa ca fiti ingaduitori,de fapt de ce am facut acest blog??Pai ar putea fi:plictisela,concediul,dorinta de a scrie si eu ceva ca deh asa e la moda acum sa avem toti bloage,bloguri,goagal,google sau ar putea fi cate putin din toate.De fapt principalul motiv este ca m am saturat de tot ceea ce este pana acum prin presa,tv,"sou biz",m-am saturat de 0tv,protv,KanalD,si cate si mai cate si am decis sa incerc sa fac ceva putin mai constructiv decat dragele noaste mase populare care in ajun de sarbatori viseaza doar la carnea de porc,piftie,caltabos si bautura cat cuprinde ca deh "e sarbatorile", pentru ca putin mai tarziu sa inroseasca liniile telefonice si sa umple spitalele care oricum sunt vai mama lor.Apropo de spitale,eu cand aud de ele ma gandesc implicit nu la boala,medicamente etc etc,ci ma gandesc la spaga,romanul se naste dand spaga,traieste dand spaga si bineinteles moare dand spaga,de fapt in romania spaga e cvasi-legala fiindca peste tot pe unde mergi daca "nu misti si tu din urechi putin"poate sa te ia si dracu ca nu te baga nimeni in seama,dar si daca misti e o problema fiindca trebuie sa stii exact cat sa misti,daca ai miscat prea tare se prinde ca ai bani si o sa mai vrea iar daca ai miscat doar asa cu timiditate nu o sa faca decat sa se uite putin mai frumos la tine.Nu cred ca exista om in Romania care sa nu fi dat cel putin odata spaga,macar la nas in tren si tot a dat,apropo de nasul din tren am observat ca acum nu se mai sfieste sa ia banii"pe sustache",acum ii ia direct ba mai mult ii numara si daca tot nu te-a lovit cu sfidarea peste botul tau de cetatean cinstit care ai cumparat bilet scoate si tescalaul primit de la ceilalti calatori fara bilet si il flutura putin prin fata ta ca sa vezi si tu cat de jmecher este el si sa-ti piara odata pentru totdeauna pofta de a mai cmpara bilet.Apropo de asta cu nasul am mers si eu cu niste prieteni fara bilet la mare,desigur aglomeratie,mirosuri,stat in picioare etc,etc,totusi spre dimineata cand eram aproape de Cernavoda a catadicsit sa apara si"Maria sa Nasul" care cu ochii lipiti de somn a intrat in compartimentul unde eram ca sa ne ceara biletele.Noi atunci i am intins o suma de bani care ar fi trebuit sa-l multumeasca(asta era cel putin parerea noastra)dar care dupa el era prea mica.Ce sa-i faci nu vroia nici in ruptul capului sa accepte si ne-a comunicat pretul biletelor cu suprataxa pentru toti trei.Eu cand am vazut ca omul e cinstit am fost chiar placut impresionat si fiindca bugetul de care dispuneam ne permitea sa-i platim biletele am scos banii si am vrut sa-i dau.Cand a vazut ca avem bani si ca suntem hotarati sa platim biletul a schimbat foaia si a devenit numai lapte si miere acceptand imediat spaga pe care la inceput noi i-am oferito si care era prea mica.